Forțează cineva suspendarea?

Acum, sincer, cum să explici, pe înțelesul tuturor, ce a vrut să însemne întâlnirea/discuția „întâmplată” la finalul săptămânii, între consilierul prezidențial Simina Tănăsescu și judecătorul Curții Constituționale, Petre Lăzăroiu, la solicitarea doamnei?

Iată, în puține cuvinte, premisele tărășeniei.

Petre Lăzăroiu, judecător CCR, a fost numit în funcție în anul 2008, de către Traian Băsescu, pentru un mandat de doi ani, apoi, la începutul lui iunie 2010, pentru încă unul, de această dată complet, de nouă ani.

Constituției României, la Art. 142 (2), spune: „Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit”; iar Petre Lăzăroiu a împlinit deja, pe 2 iunie, anul acesta, 10 ani de mandat.

Și aici apare discuția.

În aceste zile, consilierul prezidențial își ia concediu de odihnă, întrucât – potrivit unui comunicat al președinției – „tocmai desfășura activități didactice, context în care a avut loc o discuție pur teoretică (cu judecătorul CCR – n.a.) pe marginea solicitării asociației civice VeDem Just, discuție tehnică între doi profesioniști de drept constituțional, care nu a implicat în nici un fel instituția Președintelui României”.

Cum relatează Lăzăroiu – pentru DCNews – discuția teoretică? Ei bine, omul susține că Simina Tănăsescu i-a spus, printre altele, că are „o sarcină ingrată”, și i-a vorbit despre solicitarea asociației civice de a i se pune în discuție mandatul. „I-am spus că este o aberație, dar dumneaei mi-a zis că președintelui i se cere un decret de revocare a mea din funcție. I-am spus că președintele nu are această prerogativă, pentru că revocarea se face doar de către plenul CCR. Mi-a răspuns: „Da, așa este, numai că dacă noi nu dăm curs și președintele nu emite decretul, asociația ne va da în judecată, iar dacă-l emitem, ne vei da tu în judecată„. Zic: „evident că o să vă dau în judecată”.

O discuție tehnică, dar contondentă, în urma căreia judecătorul CCR s-a simțit „presat”, și a conchis: „Nu știu dacă doamna profesor a vorbit în nume personal sau în numele președintelui, dar, după felul în care am fost anunțat, după felul în care s-a purtat discuția, cred că se intenționează emiterea unui decret, chiar dacă este fără valoare juridică, de revocare a mea. (…) Problema nu ar fi atât a mea, cât a CCR. Dacă se dă un astfel de decret și eu îl voi contesta, firește, până se pronunță justiția, președintele poate spune: Nu o revoc pe doamna Kovesi, întâi trebuie să mă lămuresc cum e cu mandatul lui Lăzăroiu”.

Bun! Deci, ce aflăm noi de aici?! În primul rând că, odată împliniți cei nouă ani de mandat, potrivit Constituției, președintele CCR ar trebui să pună în discuție, așa cum a cerut VeDem Just, mandatul judecătorului, iar plenul să decidă.

În al doilea rând, că președintele Iohannis nu are prerogativa de a emite un decret de revocare din funcție a judecătorului.

În al treilea rând, că, indiferent de adevărul frazei de mai sus, confirmat inclusiv de consilierul prezidențial, Lăzăroiu are o convingere: Cotroceniul ar fi gata să emită acest decret, „fără valoare juridică”, pentru a temporiza punerea în aplicare a deciziei CCR de revocare a șefei DNA.

În al patrulea rând că, da, un consilier prezidențial, Simina Tănăsescu, a inițiat o discuție, „în particular” și în CO, cu un judecător al CCR, Petre Lăzăroiu, aflat în culpă, punându-i în vedere acestuia că Administrația Prezidențială se află între ciocan și nicovală. Iar în acest punct se cheamă că, de fapt, consilierul a dezvoltat o discuție aplicată, profesională, nuanțată, gen: „Tu ce zici, Petre, cum e mai bine?! Să ne lăsăm dați în judecată de asociație sau să ne speriem de ei tare-tare și să dăm un decret de revocare a ta, chiar dacă n-avem prerogativă, numai ca să scăpăm, odată, de gura lui VeDem?! Oare cum e mai just?”.

În ultimul rând, că mi se pare absurd ca, pe un fond, cel puțin, tensionat, în care puterea începe să amenințe cu suspendarea președintelui (încă, fără motiv), tu Cotroceni, să-i pui un motiv pe tavă?

Întrebarea mea este, dacă tot a apărut discuția, iar contextul conține un sâmbure de adevăr, de ce nu a emis președintele respectivul decret fără „consultări profesionale”, absolut penibile, inițiate de un consilier juridic și constituționalist?

Numai și numai ca să mai apară un scandal?!