Fostul Strateg Șef al Casei Albe a visat o Internațională… naționalistă în Europa

Steve Bannon a fost timp de opt luni Strategul Șef al Casei Albe și Consilier Principal al președintelui Trump (ianuarie-august 2017), cu un rol decisiv în ultima etapă a campaniei electorale a acestuia.

Pentru că Bannon inspirase prima carte anti-Trump (Michael Wolff, „Foc și furie”), @realDonaldTrump nu l-a iertat: „Michael Wolff e un ratat absolut, care a plăsmuit baliverne, cu scopul de a vinde această carte cu adevărat plictisioare și mincinoasă. L-a folosit pe Șleampătul Steve Bannon, care a plâns când a fost concediat și a implorat să-și păstreze slujba. Acum, Șleampătul Steve a fost alungat ca un câine de mai toată lumea. Mare păcat!”.

Postarea datează din ianuarie 2018, când Bannon, supranumit și Marele Manipulator, descălecase deja în Europa cu un proiect grandios – The Movement, fondat la Bruxelles, împreună cu șeful unui partiduleț belgian, avocatul Mischaël Modrikamen.

Fostul Strateg Șef al Casei Albe năzuia nici mai mult nici mai puțin decât să pună bazele unei Internaționale… naționaliste, o măreață contradicție în termini. Primul pas: consilierea formațiunilor extremiste de dreapta pentru europarlamentare. A luat legătura cu Marine Le Pen, președinta Frontului Național din Franța, cu Matteo Salvini, lider al Ligii Nord din Italia, cu cei din Mișcarea 5 Stele, cu Viktor Orban. A călătorit în Polonia și în Cehia. (Identificase iliberalismul ca pe un prețios material de construcție). Era așteptat și în România.

De religie catolică, Bannon își făcuse un cartier general într-o fostă mănăstire catolică de lângă Roma (până când ministrul Culturii, altfel membru al M5S, i-a refuzat șederea acolo, pe motiv că așezarea, datând din secolul al XIII-lea, are statutul și rigorile unui monument istoric).

Liderii UE au reacționat imediat. Președintele de atunci al Parlamentului European, Antonio Tajani, a fost cel mai vehement: „Dragă domnule Bannon, cară-te acasă. Dacă vrei să fii turist, fii turist. E mai bine pentru tine să-ți ții gura”.

Prima înfrângere a Marelui Manipulator – chiar europarlamentarele. Ajutorul său (cât s-a lăudat c-a fost) n-a prea folosit la nimic. (Între timp, avocatul Modrikamen se retrăsese din Mișcare și din politică – în fotografie, alături de Salvini, în mijloc, și Bannon, în stânga). 

Ceea ce n-a înțeles diabolic de inteligentul Bannon a fost cum funcționează naționalismul și populismul pe Vechiul Continent. Și că, deși partidele extremiste au un dușman comun („partidul Davos”, cum l-a conceptualizat el, globalismul marii finanțe) au și prea multe rădăcini istorico-doctrinare care le separă. În plus, n-ar fi acceptat niciodată un exponent al „imperialismului american” care să le coaguleze.

Astel încât atunci când, pe la sfârșitul verii, într-un simposion din Atena, filosoful-activist Bernard-Henri Lévy s-a trezit să-l interpeleze  – „Cred că faci o treabă foarte murdară în Europa!” – treaba lui Bannon se cam încheiase.

Ce n-a prins Manipulatorul de modă veche, care însă intuise multe (dovadă campania electorală a lui Trump), e că lumea a intrat în ceea Giuliano da Empoli numește „tehno-populism postideologic, fondat nu pe idei (oricât ar fi ele de stupide, n.m.), ci pe algoritmi”.