G1+6: Trump, un Falstaff fără barbă, călare pe doagele comerțului mondial

Despre climă ar fi trebuit să fie vorba la G7? Doar micul Brutus, Emmanuel Macron, gazda reuniunii la nivel înalt de la Biarritz a vrut să ne lase să credem asta, înfigând pumnalul încălzirii climatice în spatele lui lui Trump.

Despre inechități sociale – la G7? Nici pe departe. Exclusiv despre interesele Statelor Unite, așa cum președintele Donald J. Trump dorește să le impună lumii. Despre războaiele comericale în care acest Falstaff fără barbă și abstinent (liderul de la Casa Albă nu bea alcool și nu fumează) a angajat America. Mai exact, despre salvarea Americii înainte de a o face măreață din nou.

La ora când scriu, știu că Donald J. Trump a reușit. Dacă n-ar fi reușit, am fi putut vorbi acum despre iminența unui conflict mondial, al cărui deznodământ ar fi fost o nouă perioadă de creștere. 

Înaintea de deschiderea burselor asiatice (miezul nopții, în România), președintele Statelor Unite a reușit să dea un semnal puternic – acordul cu Japonia.

Cât privește China, Trump a pregătit negocierea cu cei șase aruncându-și buzduganul spre Biarritz de vineri: a anunțat noi taxe vamale pentru produsele chinezești, amenințând cu retragerea firmelor americane de pe teritoriul chinez. O cacealma binecunoscută pentru cei care i-au urmărit stilul de negociere, dar care îî reușește totdeauna.

Dacă pe președintele Iohannis l-a folosit pe postul de toboșar al războiului comercial cu China, liderilor din G7 le-a oferit ocazia – temperându-și brusc discursul – să raporteze popoarelor lor că au reușit să evite dezastrul unei ciocniri economice cu Beijingul. În maniera sa inconfundabilă i-a folosit pe toți, după ce le-a cântărit potențialul.

Statele Unite nu mai domină economic lumea. Trebuie însă – asta face Trump – să-și apere exporturile: tehnologia militară (din care doar până la zece la sută poate vinde terților și numai țărilor prietene sau aliate), produsele agricole (cele modificate genetic), produsele IT (cu condiția ca francezii să renunțe la ideea belicoasă de a impune taxe giganților digitali americani, dându-le și altora idei  – „dacă o vor face, vom impune taxe vamale pe vinurile lor”, a amenințat Trump încă de la Washington). Ar mai fi banii pe tehnică militară furnizată europenilor, suta de miliarde anual (dacă ar extrage softul din F-urile de ultime generații, ar rămâne niște fiare de călcat, care nici măcar nu s-ar încălzi). În fine, Statele Unite presează să-și vândă gazul lichefiat în Uniunea Europeană – singurul domeniu în care intră în conflict comercial cu Rusia.

Dacă dosarul Coreea de Nord va rămâne, probabil, un eșec major al acestui mandat, Trump nu-și poate permite să-l adauge și pe al doilea – Iranul – în lupta pentru al doilea mandat. Președintele Macron e foarte hotărât să-și tragă un profit geopolitic din asta, fapt pentru care mediază asiduu între Washington și Tehran. Sosirea intempestivă a șefului diplomației iraniene la Biarritz e o forțare macroniană a reconcilierii.

Reality-show-ul acestui Falstaff fără barbă la reuniunea G7 de anul acesta se încheie mâine. 

La anul, chiar Trump va fi gazda reuniunii G7, iar prima sa grijă a fost să invite și Rusia.