Gabriela Firea, baby broker 2014: cât de josnic e să-ți folosești propriii copii ca să cumperi voturi!

O să vă întrebați poate dacă nu cumva sunt prea tânără pentru a vorbi despre a avea sau nu copii. O să mă întrebați cine sunt și ce autoritate am eu ca să expun problema copiilor, când eu însămi nu am unul. Și o să vă răspund simplu: sunt femeie. Sunt om. Și îmi place să cred că traiesc într-o țară în care un copil nu mai este un must have, un indicator al caracterului un om, un punct pe o listă pe care trebuie neapărat să-l bifez ca sa contez.

A avea un copil este o decizie, luată în urma unei analize cu argumente solide. Nu faci un copil doar de dragul de a-l face, chiar și cu riscul de a nu avea cu ce să-l hrănești și nici posibilitatea de a-i oferi o educație bună. Un copil nu ar trebui să fie un simplu cap de locuitor, indiferent de condițiile în care este el crescut. Iar dacă o femeie, un bărbat, o familie nu are copii, cu siguranță nu este de condamnat. Cel puțin nu doar prin acest filtru.

Acuzațiile pe care din ce în ce mai mulți pesediști i le aduc lui Klaus Iohannis, strict prin prisma faptului că nu are copii, sunt absolut aberante. Da, un bărbat care este tată posedă unele calități valoroase. Dar un bărbat care are copii nu înseamnă că este și tată sau că are o familie. Așa cum societatea ne-a obișnuit, o familie este acea ecuație formată dintr-un bărbat X și o femeie Y, din care a rezultat copilul Z. În sens mai larg, familia nu constă nici în actul de căsătorie, nici în slujba pe care a făcut-o preotul în ziua nunții, nici în numărul de copii. Ci în respect reciproc, sentimente, valori comune.

Este dreptul fiecărui om de a decide dacă vrea să aibă un copil, dacă poate, iar dacă-l face, când și în ce circumstanțe. Măsurile pentru promovoarea natalității, interzicerea avorturilor și presiunea imensă asupra cuplurilor de a face copii sunt desuete.

Așa că, doamnă Gabriela Firea, doamnă Daciana Sârbu, domnule Victor Ponta și toți cei care, într-o formă sau alta, ați sugerat că un om nu ar fi bun, nu ar avea caracter dacă nu are copii, ceea ce ați făcut este înjositor. La fel de înjositor este să te folosești de copii în campania electorală (uneori de propriii copii minori, așa cum face candidatul PSD pe Facebook). Și la fel de înjositoare este și comparația nefericită făcută de Klaus Iohannis între afacerile imobiliare și copii. Ce faceți dumneavoastră se numește vânzare de copii. Sau cel puțin a ideii că un copil este doar o monedă de schimb care îți aduce multe beneficii. Și este mult mai grav să vă folosiți de un copil, născut sau nu, într-un must have pentru succes.

V-ar plăcea o Românie în care copiii să se nască pe bandă rulantă, într-o economie instabilă, într-un sistem de educație precar și cu un sistem de sănătate bolnav? O Românie cu mulți copii, fără un viitor în față, care ajung fie să nu promoveze examenul de bacalaureat, fie să plece din țară pentru un loc mai bun? Doamna Firea, să nu uităm că unul dintre copiii dumneavoastră, a picat la examenul de maturitate, cu nota 1.2 la limba română. V-ați simțit mândră ca româncă sau ca mamă?!

Nu vă e suficient să vedeți câți copii nu știu ce înseamnă o ciocolată sau un abecedar? Vă place să vedeți mame, acele femei care apar la știrile de la ora 5, pe care le apreciați doar pentru că au copii, aruncându-și bebelușii în tomberoane sau părăsindu-i aproape fără milă?

V-ar plăcea ca oamenii care nu pot avea copii, din punct de vedere biologic, să adopte? Atunci, poate ar trebui să faceți ceva ca regimul adopțiilor în Românie să nu mai fie o luptă infernală cu morile de vânt. Știți cât de greu se adoptă un copil în România? Și la câte umilințe sunt supuși tinerii care ar vrea să aibă un copil, dar nu pot să-l facă?

Un copil este poate cel mai minunat dar pe care îl poate primi o familie. Nu este un bun pe care ți-l dorești, așa cum spunea recent o doamnă deputat PSD, nu este un calificativ al caracterului unui om și, cu siguranță, nu este o cheie care deschide toate ușile succesului. Iar dacă dumneavoastră, doamna Firea, nu ați înțeles asta, măcar nu o spuneți la televizor. Nu o spuneți în fața copiilor dumneavoastră.