Gașca lui Soros versus banda lui Putin

Gașca noastră are mai multe triburi regionale, dar când e vorba de politica acestei țări, sunt două curente mari și late, care se află într-un război ideologic total:

Soroșiștii sunt,

pentru „credincioșii” de sorginte fesenisto-naționalisto-tradiționalisto-iliberalo-ortodoxă, cei care „vor o țară ca afară” și pe Kovesi „să se uite”.

Iar afară e miliardarul Soros și băncile care au toți banii din lume.

Putiniștii sunt,

pentru cei care cred că tot ce-i românesc și balcanic e corupt, comunistoid și nu merge, cei care vor o țară ca-nainte. Cei care cred că, nu-i așa, „Înainte era mai bine”.

Eventual ca a lui Eminescu, Maniu, Brătianu, Antonescu sau chiar ca a lui Ceușescu. Îndeobște după gustul generației din care fac parte, de obicei, cei cu vârste de peste 45 de ani sau „generația X”.

Conform narativului vehiculat cotidian, Soroșiștii, cărora li se mai spune și haștagiști, sunt ongiști sau mileniălși sau partide din opoziție conectate cu serviciile secrete, sunt cică plătiți în bitcoini de „agenturili străine” sau sunt șantajate de serviciile secrete, care conduc  din umbră țărișoara noastră.

Putiniștii sunt cei care cred că Soroșiștii sunt plătiți să le importe imigranți, lgbtiști, vaccinuri conspiraționiste, corporații mai puternice decât orice țară și să impună românilor o agendă „iluminată”.

Ambele tabere sunt declarativ proamericane și pro Nato (în România filorușii sunt sub 1%); numai că unii îl admiră pe Obama, iar ceilalți îl admiră pe Trump, care-l urăște pe Soros.

Și ambele tabere au ceva în comun: Prostia, Ura și Denunțul.

Și vorba rabinului: au dreptate și n-au dreptate în același timp, căci afirmația:

„Miliardarul Soros este influent în politica mondială” este la fel de adevărată ca afirmația „Kaghebistul Putin este un criminal”. Sau negația : „Nu Soros a organizat protestele din România” e la fel de adevărată ca negația : „Nu Putin a câștigat alegerile în SUA” (deși e cel mai popular președinte rus din istoria SUA, tot așa cum Trump este cel mai idiot președinte din istoria SUA).

Cert este că, dincolo de eșecul indiscutabil, cu aspect de boală autoimună, al politicii româneșți, ambele tabere sunt alimentate de o propagandă născută dintr-un război de import. Una autohtonistă în impact cu una occidentală, ambele la fel de asezonate cu fake news. Un război informațional românesc, care, îndrăznesc să spun, nu e al nostru!

E al celor mari, aici la granița NATO cu Rusia, într-un experiment care a mai avut loc și în alte țări, precum Italia șau Coreea de Sud.

Eu, personal, am fost denunțat

ca șoroșist, pentru simplul motiv că activez de 15 ani într-un ong de mediu, deși nu am beneficiat niciodată din fondurile fundației Soros, deși n-aș fi avut nimic împotrivă (vezi-mă în foto de mai jos) și prorus sau propesedist pentru că știu și scriu de peste 25 de ani, ca jurnalist de investigații, cum serviciile secrete supradimensionate fac poliție politică mai mult ca niciodată, se amestecă în politica și justiția română și sunt subcontractate indiscret de către partenerul nostru strategic, descris atât de profetic și plastic de către fostul președinte in acea celebră chintesență a filosofiei politicii noastre externe: Blow job la Marele Licurici.

Soros nu e nou in viața publică românească

ca justificare conspiraționistă a „amestecului în treburile interne”. A mai bântuit prin anii ’90/2000, când serviciile secrete, moștenitoare directe ale fostei Securități, erau îngrozite de venirea unor fundații de finanțare a procesului democratic: ca „Fundația pentru o societate deschisă”, „USAID”, „Freedom House” . Pe vremea când securișții l-au inventat ca „agentură”, cu mult mult înainte de a fi subiectul principal al ultimei campanii din Ungaria lui Victor Orban sau din SUA lui Donald Trump.

Nici Rusia nu e nouă in România, dacă ne uităm la momentul de glorie al ’68 lui lui Ceaușescu, el însuși școlit la „academia de frunze” de la Moscova, ca și Ion Iliescu, pe vremea căruia existau miniștri sau consilieri kaghebișți ai celui mai longeviv președinte român de după ’89. Dekaghebizarea completă a făcut-o Traian Băsescu, conform unui interviu în „România lIberă” al generalului de Securitate, Ion Pacepa,”defectat” în SUA în1978. Deci, oameni ai rușilor în administrația românească nu mai există.

Acolo există doar proști și corupți, principala distopie a României.

Unul dintre angajații legendarului post american „Europa lIberă”, ziaristul sub acoperire bruxelleză, Dan Alexe, denunță la rându-i în rit dușmănos entități mass media ca fiind anti americane sau anti UE și care ar fabrica conspiraționist fake news (în beneficiul dușmanilor lumii civilizate, deci proruse) toate publicațiile care nu sunt isteric anti PSD și care dezvăluie abuzurile serviciilor secrete românești, invocând un studiu al „Centrului de Jurnalism Independent” din Ro:

„16 articles can be easily considered not just biased, but fake news. The champion of those biased news is „Sputnik”, with nine of them. The second place belongs to the „Antena 3″ website, with only two, and then there”s „Cotidianul”, „Capital”, „National”, „Lumea justiției” and „Active news” (each with one article). There”s a category of news which we called „biased analysis”: this is not necessarily a piece of fake news, but a collection of facts that are put together to form some sort of analysis that points to an idea which is definitely manipulative and do not reflect the facts. As many as 41 of the articles published in August can be included in this category. On the first place, ex aequo, „România liberă” and „Național” (with six articles each); then, there”s „Active news” (five articles), „Sputnik” and „Jurnalul” (four each), „PS News”, „Q Magazine”, „DC News”, „Lumea justiției”, „Evenimentul zilei” (two articles each) and „Flux 24”, „Nationaliști”, „Cotidianul”, „Sursa zilei”, „Nașul” (one each). There”s a final category that we called „biased opinion” in which we included those articles that contain propaganda type opinion that doesn”t rely much on fact if at all. Nine of the articles we deemed relevant in August could stay in this category: „România liberă”, „Național”, „Sputnik” (two each) and „PS News”, „Active news”, „Lumea justiției” (one each).

Dan Alexe pârăște lumii de limba engleză „dușmanii” din interiorul României, validând doar zânele bune ale democrației americane, care, nu-i așa, nu dau niciodată fake news. Sau, dacă le dau, le dau pentru binele democrației într-un război dus, nu-i așa, pentru și mai binele democrației:

„The study was recently resumed by the newly created, quality magazine Newsweek, which was quickly attacked for that by the aforementioned „Evenimentul zilei”.

Ce uită să spună însă denunțătorul de presă este că gașca de ziariști acoperiți ai serviciilor de la EVz, care a plecat să fondeze „press new entry-ul” american, special finanțat anti-PSD, atacă gașca rămasă la Evz, după ce Evz a întors armele împotriva Kovesi și SRI.

Un alt document era livrat in urmă cu câteva luni de către ambasada americană și arată sursele de finanțare și presupusul partizanat al celor mai importante entități de presă din Ro:

Bunăoară, în acest război, presa, ca și politica, este împărțită brutal în buni și răi: cea finanțată de americani și cea nefinațată de americani, adică, nu-i așa, indirect sau direct, de către ruși sau PSD (rușii finanțează o singură publicație online din România: Sputnik.ro).

Și fiecare din cele două tabere nu vor să audă decât ceea ce oricum credeau demult. Practic, nu poate exista a treia tabără cu steag alb, fără fi linșată de celelalte două pentru că nu este de partea lor. Iar acest carusel dement al războiului româno-român durează de ani de zile, blochează țara de zece ani și va mai dura ani de zile, făcând atmosfera din această țară din ce în ce mai irespirabilă.