Generația cu cheia de gât e cheia acestor alegeri: ne-am săturat să tot fugim din țară!
Am fost ieri să îl văd pe Victor Ponta. La Guvern, acolo unde strada e departe și puterea, pulverizată în aer, se trage involuntar pe nări. L-am văzut așezat la masa masivă, cu două șiruri de holograme gata să treacă drept miniștri în lateral. Am fost ieri să-l văd pe Victor Ponta ca să aflu cum se vede el însuși. Iar Victor Ponta mi-a arătat: se vede deja președinte.
„Nu mai lăsăm guvernului viitor – din care, sigur, dumneavoastră veți face parte – datorii de plătit”, anunță emfatic din primele trei fraze. În vorbele lui goale, dar studiate, rostite apăsat, nimicuri ambalate în schimbări esențiale se amestecă de-a valma. Dar Ponta merge pe nerăsuflate mai departe. Până la Cotroceni, unde se vede instalat deja. „Seara, chiar dacă sunt ales președinte, dacă este vreun român care rămâne și nu poate să voteze, plecați toți din funcții, da?”. Furia mimată se uită însă ușor. „Vom lucra împreună din diverse poziții publice pe care le vom ocupa. Astăzi o să discutăm în coaliție și persoana sau persoanele pe care le vom susține pentru funcția de prim-ministru, deci cu care veți lucra dumneavoastră în mod direct, nu sunt surprize foarte mari”, mai spune uitându-se în gol ca în oglindă, în timp ce Liviu Dragnea învârte în mandibulă o gumă.
De ce e Victor Ponta sigur? Răspusul l-am găsit in exit-poll-ul IRES, cel mai fidel din ziua turului întâi. Imaginea votanților lui Ponta e oarecum atipică pentru partidului lui, așa cum îl știam. PSD nu a scos în primul tur votanții de peste 65 de ani pe care îl aducea altădată ușor cu mașina primarului luându-i de la poartă și însoțindu-i pânâ în cabină, să fie sigur că au votat „corect”. Din acest electorat fidel nu a venit deocamdată la vot decât 44%. N-au ajuns nici cei cu școală puțină, rezultatele incluzându-i pe doar 34% din ei. Victor Ponta nu a ieșit pe primul loc cu voturile pensionarilor, ci mai ales cu cele ale celor de 35-49 de ani. N-a ieșit, cum strigă furibund nerăbdătorii, ales de oameni fără școală, ci de votanți cu diplomă de bac.
Victor Ponta a plătit luni la rând cu sute de mii de euro strategi străini și sociologi români ca să nu mai repete nici greșelile lui Geoană, nici pe cele ale lui Năstase. Au descompus abil, în fâșii, fiecare Românie și i-au dat, cu bani guvernamentali, iluzia a ce voia să primească. N-a împărțit stupid, ca Năstase, numai pomeni și foi translucide de asfalt, ci a mimat convingător „Prima mașină”, „Prima amnistie”, Prima rată”, „Prima absorbție”, „Prima pensie mărită stând pe loc”, „Primul microbuz pentru toți”. Cine stă să vadă câte din aceste minuni ale guvernării Ponta sunt doar pe hârtie sau au garat la PSD? Nu-i timp, în pauza de breaking news intră însuși premierul să mai mărească în eter ceva.
Fript de două ori în 10 ani, bolnav de putere, PSD a adus în acest fel, calculat și rece, nu atât votanții săi în primul tur, cât figuri noi de televotanți. Pe ai săi i-a picurat cu pipeta, atât cât 40%, prag psihologic ratat acum șase luni, sa fie atins. A strâns, fără noimă, în corturi, așa-zise semnături de susținere mult după oficializarea candidaturii, punând trecătorii, cu nume și număr de telefon, să completeze, la pachet, sondaje. A mers pe firul lor, în primul rând, acolo unde nu se vota Ponta. Victor Ponta e, acum, sigur pentru că nu mai are nevoie decât de 1.300.000 de voturi, iar armele PSD-iste – sacoșa, cuponul, autobuzul -, „un pachet de acțiuni eficiente” cum le-a spus Dragnea, n-au fost încă scoase din teacă.
Există însă un loc în care n-a ajuns Victor Ponta. Generația 18-34, generația cu cheia de gât e, azi, dacă vrea să fie, cheia.
Cei care NU votează Ponta sunt oamenii tineri care n-au făcut încă 35 de ani. Mai degrabă femei decât bărbați. Sunt tinerele mame care și-au dus copiii în sling acum un an să oprească împreună forajul la Pungești și săpăturile la Roșia Montană. Sunt femeile de carieră care, prinse între 14 ore la birou și vinovăția de a-și ordona viața prin „call”, n-au timp – de scandaluri, de voturi, de melci. Sunt mamele prea ocupate să își ferească, rând pe rând, copiii – de boli, de frica de nenorociri moștenită, de școli care îi descompun. Sunt doar prea ocupate cât să mai și voteze.
Cei care NU votează Ponta sunt tinerii plecați sau tinerii rămași, dar care se gândesc, măcar o dată pe zi, să fugă departe. Cu multe facutăți sau cu puține clase, o iau egali, umili, de la zero, ca și cum s-ar naște din nou, uitând viața de dinainte în care s-au irosit. Sunt însă prea departe și votul le e astăzi refuzat.
Cei care NU votează Ponta suntem noi. Singurii imprevizibili și printre puținii care mai cred în ceva. De ce să plecăm noi din România și nu ei? Ce-ar fi să-i batem?
Noi, generația cu cheia de gât, suntem azi peste 5,2 milioane în România și departe. Jumătate și-au arătat deja vocea. Mulți dintre cei care au făcut-o, au votat Monica Macovei. Ei pot înțelege că e absurd să încerci să schimbi lumea doar până la genunchi și trebuie să meargă mai departe. Alții, mai ales cei din sud, au ștampilat Elena Udrea. Indiferent de opțiunea favoritei lor, nici ei n-ar trebui să stea deoparte.
Cealaltă jumătate e însă a celor tăcuți. Îi cunoașteți? Coborâți de pe Facebook, acolo unde lumea-i îngustă, vorbiți-le direct. Convingeți-vă, voi cei care v-ați făcut dăunăzi auziți, un singur prieten să iasă, pe 16, la vot. Numai multiplicați, lipsiți de fire politice, cei altădată cu cheia de gât putem visa să spargem mașinăria calculată de partid care ne strânge, minuțios și rece, grumazul.