Ghidul micului politician

În fine, să-ți explic: o să-ți dau câteva sfaturi, Gogule, cum să faci să ajungi și tu șef de pluton, cărător de steag la miting sau măcar adjunct de filială de partid la sat.

Iorga, Maniu, Iliescu

Deci tu, Gogule, ai trecut prin viață ca gâsca prin lacul lebedelor, ai ajuns la vârsta a treia sau poate a doua, și vezi că alții mai proști decât tine se descurcă în politică fără niciun fel de talent. Să îți spun un secret: nici ei habar n-au de politică, nu știu cine a fost Nicolae Iorga, din ce partid a făcut parte, nici Titu Maiorescu, nici Brătienii, nici Iuliu Maniu, de ăsta știu doar că e bulevard, nici Corneliu Coposu, nu știu nimic. E suficient să știi de Ion Iliescu.

Nu trebuie să știi nimic despre doctrine politice, de fapt nu trebuie nici măcar să știi ce înseamnă doctrină. Doar să n-o confunzi cu doctoriță, că te faci de Dăncilă. Ca să știi: cei cu intelectul peste 50 IQ cunosc foarte bine că doamna premier nu e așa cum o laudă șefii ei de partid, e chiar mai rău.

Amintiri cu pensionari

Revenim. Deci nu trebuie să-ți bați capul cu cunoștințe politice. Tu doar trebuie să fii ascultător, să nu pui întrebări, să nu furi din cotizații sau din gustările de la protocolul partidului și să bagi și în poșetă pentru acasă. Când am fost prima dată reporter la înființarea Partidului Pensionarilor , la prima lor conferință de presă, a venit un domn la mine și mi-a spus: nu vă supărați, domnul de la presă, mai serviți alune? Nu, mulțumesc, i-am răspuns. Atunci le iau, că sunt din cotizații. Și iau și Pepsi-ul.

Deci, oamenii ăia au pus mână de la mână și au cumpărat crănțănele, da? Nu te apuci tu să le termini. Bine, nu e cazul pentru un partid mare, care aduce apă minerală cu TIR-ul la mitinguri.

Oportunistul entuziast

Deci, te înscrii frumos în partid, plătești cotizația și le spui că ești un tânăr ambițios sau un bătrânel ambițios și vrei să faci multe pentru partid. Te arăți cooperant, entuziast și cu inițiativă. Chiar dacă ție îți vine să te spânzuri că ești înconjurat de proști, lingăi și oportuniști. Ca să răzbați în politică, trebuie să-i mănânci prăjiți pe colegii de filială. Tragi cu urechea, asculți ce vorbesc, care mârâie și e nemulțumit, care critică conducerea, care zice că el ar conduce mai bine filiala. Între timp, împarți flyere, lipești afișe, mobilizezi membrii, speli veceurile filialei, ce e nevoie, da? După care te duci frumos la superiorul bârfit și-i raportezi cine ce-a zis. Îl pupi în fund că tu îl apreciezi, că îl respecți și că nu merită nerecunoștința membrilor. Chiar dacă e un umflat transpirat, cu patru clase, care scrie „va-ți”, „iam” și alte gogomănii în dăncileză.

Ăsta o să te aprecieze, o să-ți dea chiar și să-i speli mașina. Faci ce-ți spune, îi sapi grădina, dacă ești la țară, îi bați covoarele roz, dacă ești din orașul Voluntari.

Fanarioți hoți

Gogule, fii atent: pe de altă parte, te duci la ăia care-l critică pe imbecilul de filială și râzi la glumele lor, spui: „așa e, aveți dreptate” și le cânți în strună. Asta înseamnă că te dai bine pe lângă ei, nu se știe când vine cineva de la centru și-i avansează pe ei, exact ca fanarioții de la Înalta Poartă. Nu-ți face probleme că nu știi nimic despre fanarioți.

Deci, dacă speli veceurile politice, le scuturi scamele de pe sacou, le deschizi ușa și tragi cu urechea prin ușă, nu se poate în maxim un an de zile să nu avansezi. Să ajungi adjunct de filială. Atunci, Gogule, fii atent: îi calci pe cap pe subalterni și-i pupi în fund pe cei de la centru, da? Și dacă faci rost de bani și ajungi pe liste la vot, mă cauți să-ți mai dau sfaturi.

Stai liniștit, că faci tu rost de bani, doar de-aia te-ai băgat în politică, doar n-o să-ți pese de fraierii fără partid. De la ei o să ajungi să furi. Succes.