Prima pagină » Puterea Gândului » Gigi, imaginea noului Parlament

Gigi, imaginea noului Parlament

Gigi, imaginea noului Parlament
Gigi Becali a devenit deja imaginea Parlamentului. Ca o prietenă veche, de-a mea, care devenise peste noapte imaginea unei beri spumoase, fără să fi dat pe gât măcar un strop din lichidul cu pricina.

Gigi Becali a devenit deja imaginea Parlamentului. E urmărit de presă ca o primadonă, pe colonadă, odată cu sosirea sa în Parlament. Înconjurat, întrebat, răsfățat, „iluminat” de blitz-uri și camere de filmat. Merge legănat și ușor dus pe spate. Zîmbește. Canonizează profesional. Promite că după jurământ se schimbă. Doar azi mai e el însuși. „Până la jurământ mă mai comport ca înainte. După, o să am un alt comportament. Intru în canoanele funcției și în canoanele instituției” spune emoționat.

Gigi e parlamentar universal și, declarat, soldatul nr. 1 al cătanei deputățești autohtone. Într-un fel sau altul, pedeapsa votului universal și democratic. „Nu vreau să fiu prim-ministru, ce ministru? Nu îmi stă bine să fiu supusul lui Ponta. În Parlament, sunt simplu soldat, dar sunt nr 1 între soldați. E cineva mai tare?!” „Nimeni!” reverberează ecoul între coloanele de marmură.

Gigi e imaginea Parlamentului ca instituție a lumii. „Păi, eu sunt și europarlamentar și parlamentar român” zice el, și se uită roată-mprejur fără să vadă nimic, pentru că, fizic, nu se ridică la alura sa politică. „Mai vedeți aici unul ca mine?!” întreabă, vag claustrofob, cioporul de cameramani și reporteri îmbulziți asupră-i, pe holurile Camerei Deputaților, unde a venit să se bifeze pe listele oficiale, ca să i se dea trusoul de parlamentar.

Gigi e obsedat de nr 1. Locuiește la nr 1, se tunde nr 1 și când s-o face Antonescu președintele României, se face și el nr 1 în politica de partid. „Voi urca treaptă cu treaptă. Ținta mea este Antonescu președinte, eu președinte PNL. În 2014 semnez eu; eu fac guvernele… Asta e ținta mea”, zice și dă un telefon scurt, de aur.

Gigi e un tip ferm, stâncă; aproape imposibil de convins. „Antonescu trebuie să-mi zică el: «Gigi, eu plec. Te rog ai grijă! Îți las un bun de care să ai grijă cu sfințenie, pentru că PNL trebuie să rămână pe o mână puternică, pentru că dacă rămâne pe mâna lui Tăriceanu se alege praful de PNL»”, declamă scurt și tace apoteotic.

Gigi e un justițiar, umblat prin tribunale. Experiența sa în materie îl impune. „Deja am vorbit cu grupul PNL și am cerut la Comisia juridică. Iar Nicolăescu mi-a spus că s-a aranjat și că voi fi încadrat la Juridică”.

Apoi pleacă, uitându-se în înaltul tavanului, cu mâinile la spate și umerii ridicați. „Mă mai plimb pe aici!”

Da, Gigi e alesul. Soldatul numărul 1 în noul Parlament. În opinia sa, cel mai bun. Urmează să devină nr 1 în partid. Apoi nr 1 în guvern. Apoi nr 1 în țară. Apoi, nr 1 în politică. Poate în lume…?!

Vă imaginați asta? Musai, trebuie să v-o imaginați. Altfel, apocalipsa e nimic…