Prima pagină » Puterea Gândului » Girafele sunt libere, Neii la brutărie

Girafele sunt libere, Neii la brutărie

Girafele sunt libere, Neii la brutărie
„Mulțumesc, România!", transmite de acasă MM Stoica în timp ce își ia pijamaua pentru pușcărie. Adicătelea, eu, MeMe, eroul neamului, managerul p..ei în gură, care am apărat țara pocnind suporteri și înjurând jurnaliști, iată că sunt condamnat de Justiția română. Patrie nerecunoscătoare, l-ai sacrificat pe fiul tău viteaz

Nu comentez decizia instanței de judecată care i-a trimis după gratii pe niște „grei” din fotbalul românesc, cum nu cred că trebuie comentată nicio sentință definitivă a Justiției. Însă faptul că acești semizei ajung la „brutărie” poate fi comentat.

A uitat cineva câtă trufie, agresivitate, mârlănie au manifestat dintotdeauna interlopii ăștia ai fotbalului față de muritorii de rând, față de jurnaliști, față de procurori și judecători? Eu, nu. Bazați pe o imunitate nescrisă, poate mai puternică decât cea pe care și-o acordă parlamentarii și miniștrii prin legi aranjate, ei posedă importantul titlu nobiliar de Nea: Nea Gică, Nea Jean, Nea Giovani, Nea Victor… Sau sunt alintați cu porecle la fel de familiare – MeMe.

Sub dictatura ceaușistă, toți Neii fotbalului erau protejați prin legăturile cu Partidul și Securitatea. Oricâte potlogării, beții și bătăi comiteau, doar Politicul îi putea dojeni părintește, Justiției nici nu-i trecea prin cap să se atingă de ei.

După ’89, profitând rapid de ideea de libertate capitalistă, au transformat fotbalul într-o afacere particulară – FRF e privată, Liga e privată, vânzările de jucători și de meciuri sunt treburi interne, nu există niciun organism autentic de reglementare. O Mafie închisă, care părea inexpugnabilă în spatele zidurilor de zeci de milioane de euro și pe care o „reglementează” acum Justiția cu ani de pușcărie.

Sunt unii care vor să-l „pună deoparte” pe Gică Popescu. Acest pentru mine clar turnător la Securitate, frate de milioane ciordite cu frații Becali, a jucat fotbal la nivel înalt, a fost căpitanul Naționalei. Cu atât mai bine țării și lui cu atât mai bine, dar, în ce mă privește, ca și în cazul altui mare fotbalist, Adrian Mutu, nu voi amesteca niciodată civilele cu penalele.

De asemenea, observ că în gazeta de perete a pușcăriei nu sunt prezenți Nea Mitică și Nea Mircea, ceea ce mi se pare o lipsă de respect.
Oricum, aștept cu interes momentul în care Mama Hoților, av. Paula Iacob, le va plânge de milă tuturor, la pachet, în direct.

Condamnările acestea înseamnă ceva, chiar dacă unii dintre „grei” sunt pregătiți să-și petreacă recluziunea „normal”. Cum zicea d-l Giovani Becali, „Pușcăria nu e și ea pentru oameni, e pentru girafe?”

Dar va curge destulă apă pe Dâmbovița până când publicul, și nu numai cel de la fotbal, să nu mai fie nea cu hoții.