Grapini, un dezastru „înfloritor”

Întrucât, un om care a reușit să-și șifoneze serios imaginea, prin indolența cu care, de multe ori, apare în fața semenilor – și credeți-mă, exemplele sunt destule, unele îmbrăcând „substanța” adâncă a gafei excepționale – vorbește, aproape agresiv, despre prostie, atunci să nu ne ferim de cuvinte: prostia și aroganța unora dintre reprezentanții actualei coaliții la putere se răsfrâng asupra acestor partide, în întregul lor.

Să-mi spună cineva, la repezeală, din ce partid provine europarlamentarul Maria Grapini! Cum, nimeni?!

Celor mai iuți le-a apărut deja pe „desk” PSD. Alții își vor fi amintit vag de PC, înainte de fuziunea cu PLR. Una peste alta, astăzi, dacă o mai fi existând, carnetul de partid al preopinentei poartă inițialele ALDE. Sau așa ar trebui să fie.

Ei, și ce dacă, o să-mi spuneți! Iar eu o să mă fac ceva-ul acela care, greșit, este asimilat cu sintagma „avocatul diavolului”, susținând că în partidele – PC, PSD, UNPR – care au propus o listă comună de nume pentru europarlamentarele din 2014, fiind inclus acolo și cel pomenit mai sus, au existat și există oameni de toată isprava, asupra cărora, puși la grămadă cu ceilalți, se aruncă o nemeritată anatemă.

Sigur că pentru toți este frustrant din cale-afară să se vadă reprezentați de oameni care se comportă ca pe tărâmul prostiei neîngrădite, lăsați să se miște și să se exprime în legea lor, expunându-și viziunea agresiv-ironică explodată din te miri ce pricini.

Ieri seară, aflată, probabil, într-o dispoziție deosebită, Maria Grapini, europarlamentarul Maria Grapini, a postat pe contul său de Facebook o emanație a intelectului personal.

Astfel, reprezentanta românilor în PE îi jignește, grosolan și infantil – în condițiile în care s-ar fi dorit, probabil, „subțire” și plină de haz – pe românii din Diaspora, care au anunțat că vor participa la mitingul de mâine din Piața Victoriei.

„Informăm diasporenii că taxa de prost se plătește la sediul USR. Fără certificat de prost nu puteți participa la miting„, le-a transmis Grapini. După care, trezită de realitatea dimineții, europarlamentarul a șters postarea.

Atât poate o „doamnă” aleasă de români să le reprezinte interesele în Europa? Atâta decență se mai află prin cotloanele minții unui parlamentar european, emanat de alianța care avea să se instaleze la guvernare în România?!

Și cu astfel de „sclipiri” se identifică, oare, politicienii, membrii și simpatizanții, școliți și decenți, ai acestor partide?!

Știu, o să mi se răspundă că „Da, dar nici ei nu meritau, la comun, mesajul anti-PSD”, iar cu asta sunt de acord și am scris-o aici. Diferența este că protestatarul cu plăcuțe era un român nemulțumit, din „mulțime”, iar „doamna” Grapini este un parlamentar român, prea mulțumit, se pare, de poziția ei de reprezentare a românilor din țară și de afară. Spun de reprezentare și nu de jignire și umilire a lor.

N-am să cad pradă plăcerii de a-i răspunde Mariei Grapini, prin a încerca să o umilesc, în compensație, inserând, aici, propriile-i greșeli și gafe – cu atât mai mult cu cât, sunt de acord, pot să apară anumite neconcordanțe într-un text scris în grabă.

Penibilul e deplin, însă, când folosești cuvinte al căror sens nu-l înțelegi, „compunând” imagini grotești sau când apar greșeli flagrante de cultură generală, pe care nu ți le asumi, ulterior, cu scuzele de rigoare.

Din păcate, astfel de situații lipsite de decență și de cel mai elementar profesionalism, în care urmărești – devenind, ca în cazul nostru, agresiv la adresa conaționalilor tăi – „să ieși în față”, complet nejustificat, îmi amintesc de un banc, excepțional, care vorbește, în felul său, despre graba de a ne da arama pe față.

Banc  

Într-o baie publică, destul de populată, zboară de perete, la un moment dat, ușa din lemn. Apare paznicul, care tună: „Să iasă, imediat, ăla prost, afară din baie!”. Pentru o clipă se face liniște, iar băieșii și clienții se privesc, curios, unii pe ceilalți. Câteva secunde numai, apoi, iar, rumoare și clipocit de apă. „Am spus: să iasă ăla prost afară din baie!”, strigă iar paznicul. Altă pauză, alte priviri… „E ultima oară când o spun. Să iasă…”.

Nu apucă să termine a treia strigare, că unul dintre bărbații prezenți se apropie de el, punându-și prosopul pe șale. Spune, apoi, cu oarecare îndrăzneală: „Da” ce, domnule, eu n-am plătit?!”.