Greșeala lui Crin Antonescu

Când i-am spus, în urmă cu vreo patru ani, lui Crin Antonescu, că Brătianu s-ar răsuci în mormânt dacă ar ști că PNL a semnat o alianță cu PSD, chiar în sala parlamentară care-i poartă numele, proaspătul colider al USL a râs. „Mofturi! – a spus el atunci. Acum e foarte important viitorul. Iar Uniunea trebuie să construiască un viitor politic din care să nu mai facă parte Traian Băsescu!”.

Sigur, Brătianu avea rostul său în poveste, deși îl amintisem simbolic și en passant. Ideea ar fi fost că în politică nu e musai să te faci frate cu dracu, doar ca să treci puntea Cotrocenilor, călcând în picioare tradiția, doctrina, trecutul istoric liberal; să compui, pentru asta, o majoritate împotriva naturii, pe care, la un moment dat, să o asumi plenar ca fiind viabilă și serioasă.

Duminică, la Pitești, într-o ședința a Delegației Permanente a PNL Argeș, Antonescu a spus așa: „Pentru noi e un moment cu adevărat decisiv și suntem într-un moment atât de greu și într-un moment decisiv pentru că noi, împreună, am decis; între un PNL devenit partid de mâna a doua, satelit al PSD, și unul care își joacă șansa extraordinară de a conduce România în următorii ani, am ales a doua variantă”.

Mă tem că au ales-o mult prea târziu. Mă tem că au ales-o abia atunci când liderul liberal a simțit că nu mai face parte din chinta câștigătoare. Că a fost, pur și simplu, decartat, alături de celelalte „figuri” nefolositoare, într-un joc de patru, fără scrupule.

Au ales a doua variantă abia după ce, cu bună știință, au aruncat partidul într-o aventură, l-au compromis în manevre improvizate și neconstituționale, gândite și aplicate în USL, unde PNL s-a aflat atunci, mai mult ca oricând, pe orbita PSD, devenind, de la o zi la alta, partidul de mâna a doua despre care vorbește acum liderul său.

Au ales calea firească doar după ce Antonescu a simțit, cu toate simțurile sale politice amorțite, că a fost păcălit, că a fost manevrat ca un arlechin de lemn, atârnat în sfori de păpușarii PSD; că a fost sedus și abandonat, deși ar fi trebuit să știe, de la bun început, că baronii PSD nu fac daruri politice, că nu-l vor propune cu adevărat și că nu-l vor vota vreodată pe el, liberalul, la Cotroceni. Ce să fi fost mai limpede decât atât?!

Crin Antonescu dovedește că nici astăzi nu s-a trezit, cu totul, din somnul său adânc. Se încântă de faptul că toate mesajele date de principalele forțe politice în România, la aceste alegeri europarlamentare, „se învârt în jurul PNL”; că sondajele de opinie prezentate de actuala Putere politică „arată un PNL situat sub scorul real al partidului, fapt care are drept scop demoralizarea susținătorilor săi”.

Eu cred că partidul se află, cu adevărat, într-un moment critic al existenței sale, consecință implacabilă a greșelilor făcute, în primul rând, de liderul său. Cred, de asemnea, că fiecare parte a politicii este interesată de PNL, dar nu neapărat în sensul dat de Antonescu.

Stânga vrea să rupă partidul și să aducă „trădătorii” alături de Popescu Tăriceanu, pentru a juca, mai departe, mascarada USL. Dreapta vrea și ea ce mai rămâne din PNL – jumătatea „neviermănoasă”, cum ar spune un vechi lider liberal -, evident, fără Antonescu.

Scorul europarlamentarelor va fi decisiv. Peste 20 de procente înseamnă supraviețuire. Sub, implozie și scindare.

Deși șansele sale pentru Cotroceni sunt compromise, Crin Antonescu susține că va pune la bătaie „ultima sa picătură de energie, de încredere și de imaginație” pentru valorile pe care le promovează. Adică pentru valorile liberalismului, tranzacționate în USL?!

Și eu care credeam că-și va recunoaște, fără echivoc, greșeala, și că va da posibilitatea dreptei să devină, prin coagulare, o adevărată forță de opoziție…

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK MARIAN SULTĂNOIU