Grozave „pălmi”, grobieni oameni
Eu nu cred că e posibil ca, într-o țară civilizată, europeană, democratică, cum s-ar spune, unde se presupune că există decență și bun-simț, ca să nu mai vorbim de legi și regulamente, să vină un antrenor – cică temperamental și implicat, trăsături clamate ca scuză a mitocăniei agresive – și să lovească cu palma peste față un jucător al echipei sale, aflat pe banca de rezerve. Indiferent ce ar fi făcut el, mai puțin să te fi atacat, iar tu să fii în legitimă apărare.
Cum e posibil ca un astfel de individ, antrenor/mister/nea, pe deasupra, „personalitate” de la care se presupune că se poate învăța câte ceva în viața asta derutantă, pe care o iau tinerii direct în piept, cu bunele și cu relele lor, cu împliniri și frustrări, cu fițe și aroganțe.
Cum să-i spargi buza unui copil că te-ai enervat tu, antrenor isteric, pe marginea terenului, pentru că n-a executat omul, întocmai și la timp, indicațiile tale de nea-mister?
Iar acest gest, extrem de grav, și nu primul de acest fel – recunoscut ca atare chiar de antrenorul-mardeiaș și grozav (cu nume predestinat, Leo Grozavu de la Botoșani), prin faptul că și-a cerut scuze, public, și a demisionat de la echipă – să fie scuzat de tot felul de indivizi indecenți, lipsiți de morală și de simțul măsurii?
Printre aceștia din urmă: președintele asociației – „Leo rămâne antrenorul meu”; foști oficiali ai forurilor fotbalistice, diverși antrenori – unul dintre ei, grobianul „Nea Ionuț Popa”, mărturisind, cu mândrie și eroism, în încercarea de „a explica” gestul lui Grozavu, că el însuși a bătut trei jucători, în vestiar, de i-a rupt, după care, „bătuții” i-au mulțumit -, ba chiar și de alți practicanți ai sportului sus-menționat, „colegi” de echipă cu jucătorul lovit, care își susțineau profesorul de violențe, fluturând „pancarte” de cârpă, gen „Leo nu pleca!”, în imediată apropierea a victimei.
Nu, sincer, chiar am luat-o razna, cu toții? Chiar nu se sesizează nimeni? Chiar a devenit acest fenomen, fotbalul, stat în stat?
Dacă reclami nereguli grave la tribunalul civil, vin „oamenii de fotbal” și te exclud din Ligă, te desființează, te falimentează, te trimit în șomaj.
Dacă ai parte de un antrenor nevricos, îți iei bătaia, după care ești vinovat că ai făcut valuri, în loc să-ți înghiți, în tăcere, sângele țâșnit din carnea ruptă, bătăușul fiind scuzat de colegii săi, alți bătăuși.
Iar tribunele se amuză…
Așa se face sport în țara românească, sub „bagheta” antrenorilor cu vocație: cu palma și cu nuiaua – vezi și cazuri întâmplate în celelalte sporturi, notoriu fiind acela din gimnastică -, pentru frăgezirea caracterului și căpătarea curajului.
Și mai interesant este faptul că autoritățile se fac că plouă în cazuri de genul celor mai sus menționate, în care are loc „dresura” violentă a tinerilor sportivi.
În alte cazuri de dresură violentă, autoritățile s-au implicat ferm și imediat. Și foarte bine au făcut!