Vizita de trei zile la Budapesta și alăturarea strânsă de premierul Viktor Orban, admiratorul lui Horthy, nu-i poate entuziasma pe evreii din diaspora (cei din Ungaria sunt a treia comunitate ca mărime din Europa, după Marea Britanie și Franța), dar e de natură să îngrijoreze și Opoziția din țară.
În ce-l privește, iliberalul Orban are doar de câștigat de pe urma vizitei lui Netanyahu, iar ceilalți membri ai Grupului de la Vișegrad, cu care prim ministrul israelian s-a întânit – premierii Poloniei, Cehiei și Slovaciei – la fel. După multă multă vreme, Viktor Orban se va putea lăuda că s-a văzut și cu altcineva decât cu președintele Rusiei, cu al Egiptului sau cu dictatori obscuri de prin Asia.
Pentru cei patru lideri ai Grupului de la Vișegrad, care sunt ferm convinși (la fel ca Liviu Dragnea) că drumul spre Washington trece pe la Ierusalim, Netanyahu este un pas către favoritul lor, Donald J. Trump. (Obama îi ținuse multă vreme la distanță).
La rândul său, premierul Netanyahu pare să ia în serios promisiunea că Grupul de la Vișegrad îi va folosi ca avocat la Uniunea Europeană. De multă vreme, birocrații de la Bruxelles au o atitudine intransigentă în forurile internaționale în ce privește construcțiile ilegale în teritoriile palestinene și o idee clară despre condițiile păcii: două state, cu capitale rezultate din împărțirea Ierusalimului. Soluție identică aceleia expuse de președintele Macron, în ciuda caldei primiri pe care i-a făcut-o zilele trecute înaltului său oaspete din Israel.
Cum va putea Grupul de la Vișegrad, aflat în relații mereu încordate cu liderii UE, să le schimbe opiniile? Foarte greu, dacă nu imposibil de înțeles. Cu atât mai mult cu cât sintagma vehiculată la întâlnirea cu Netanyahu – „țări patriotice” nu va fi, evident, pe placul Bruxellesului.