Guantanamera lui Băse

Toate bune și frumoase, până când, în direct și la un miez de noapte, a sărit de pe Axă (București-Londra-Washington) și a dat-o-n „Guantanamera”. Cum vine asta? Ascultați aici – o piesă cubaneză celebră, despre o femeie din Guantanamo (guantanamera), cu care cântărețul a trăit o poveste romantică, după care femeia a trebuit să-l cam părăsească. Începe așa (parcă l-ar fi compus Băse): „Yo soy un hombre sincero…”. Poate prea sincero: „De prea multe ori Parchetele apelează la ideea

Ce nu face fostul președinte pentru guantanamera lui! Și să nu credeți că nu știe ce vorbește. Vorba lui frate-său – „știe, cum să nu știe!”.

Închisoarea de la Guantanamo – pe care președintele Bush Jr. a înființat-o în 2002, după tragedia din 11 septembrie, iar Obama se străduiește s-o închidă – e o pată pe obrazul Statelor Unite (Kissinger dixit). Acolo, pe teritoriu cubanez, americanii și-au permis să suspende toată legislația lor democratică, deținând și torturând „combatanți ilegali” (formulă juridică ad-hoc, menită să ocolească o alta, care ar fi beneficiat de umbrela reglementărilor internaționale   – „prizonieri de război”), teroriști sau presupuși teroriști, în majoritate afgani.

Cuvântul  „guantanamizare”  nu e inventat de fostul președinte al României. L-a folosit prima oară ex-comandantul închisorii de la Abu Ghraib (alt infern), după scandalul fotografiilor, declanșat de Amnesty International în 2003. Când a fost înlocuită de la comandă și degradată din funcția de general la cea de colonel, doamna Janis Karpinsky l-a acuzat pe succesorul său, generalul Geoffrey Miller, care venea de la Guantanamo, de „guantanamizare” la  Abu Ghraib. Nimeni n-a mai auzit cuvântul, până la Băse.

Când auzi de Guantanamo, ai imaginea salopetelor roșu-oranj și a sacului negru, înnodat în jurul gâtului. Aidoma sacului negru care pare să-i fi căzut lui Băse în cap. De sub el, o arde melodios: „Y antes de morir yo quiero/ cantar mis versos del alma”.