28 minus 1 lideri ai statelor europene, ai Consiliului european, Parlamentului European și Comisiei europene croiesc bătrânului continent haine noi.
La a 60-a aniversare, au scos războiul de țesut pe Colina Capitolină și urzesc la greu.
Straiele se înșiră frumos pe umerașele marilor idei – „O Europă sigură și securizată”, „O Europă prosperă și durabilă”, „O Europă socială”. „O Europă mai puternică pe scena mondială”, ca în povestea lui Andersen.
Euroforic, vorba domniei sale, președintele României nu îndrăznește să spună că, în spatele perdelei de cuvinte bombastice, nu vede nimic. Nu îndrăznește să spună – dacă tot s-a decis să spună ceva – că „ritmuri și la intensități diferite, acolo unde este necesar” e echivalentă mecanicului „două viteze”.
Entuziasmul lui Klaus Iohannis merge până la a-și asuma un eșec colectiv ca pe o victorie personală.
Prin ițele ghiftuitei birocrații europene, fără lideri de anvergură, fără viziune și fără proiecte, printre victimele atentatelor teroriste, în mijlocul răcnetelor extremiste, al naționalismelor vulgare, în plină reașezare a sferelor de influență, viitorul e ca hainele cele noi ale împăratului.