Hans n-a ajuns Mitică Klemm

N-ar fi prima oară când Excelența Sa ne pune la punct, cu preeminența Fratelui mai Mare, însă ieri a alunecat din amvon:

„Pentru aproape 50 de ani după cel de-al Doilea Război Mondial, amintirea ororilor Holocaustului a servit pentru întregul continent drept piedică în fața antisemitismului.
Și, totuși, astăzi, cei care se opun liberalismului și îmbrățișează naționalismul economic caută din nou să îi atace și să îi demonizeze pe evreii din Europa și pe cei din afara ei. Fac acest lucru direct, prin manifestații naționaliste și vandalizarea memorialelor și a cimitirelor. Dar fac acest lucru și indirect, prin atacarea companiilor multinaționale și prin aluzii la pretinse și presupus infame legături evreiești ale unor întreprinderi legitime cu scopul de a crea animozitate și de a prezenta concluzii funeste. Recrudescența acestei retorici antisemite, însoțită de transformările economice cauzate de globalizare, constituie un teren fertil pentru cei care încearcă să manipuleze opinia publică și să îndepărteze România de temelia principiilor ei euroatlantice”.

Ce legătură au vandalizarea cimitirelor cu globalizarea, și antisemitismul cu multinaționalele? Dar mai ales ce înseamnă, în România, „naționalism economic”, când am dat tot ce se putea da și am vândut pe nimic tot ce se putea vinde? (Ba chiar și pe predecesorul domniei sale, domnul Mark H. Gitenstein, l-am omenit cu o frumoasă sinecură la Fondul Proprietatea).

„Naționalism economic”? Adică un fel de „Trumponomics”?

De când șade pe malul Dâmboviței, domnul Hans Klemm s-a miticizat, mi-a zis cu îngrijorare, urmărindu-i noncomunicarea guralivă.

Bine că m-am înșelat: Excelența Sa e doar un distins sicofant, care încearcă din răsputeri să se conformeze logicii săltărețe a șefului său de la Casa Albă.