Hipsterul trist care bate cu petul în urnă

Când, din senin, un copil începe să plângă isteric la masă și, de supărare, începe să plesnească mâncarea din farfurie cu palma, împroșcând în toate părțile, prima reacție a celor din jur este să-l țină de mâini, să-l facă să se oprească din manifestarea aceasta de maimuțică, și abia apoi să afle ce l-a supărat pe puiul de om și să încerce să rezolve cumva problema. Cam așa a arătat această cascadorie denumită Grevă Cetățenească, prin care mișcarea Uniți Salvăm a îndemnat la boicotarea alegerilor de astăzi, prin neprezentarea la vot.

A nu merge la vot pentru a presa sistemul politic să se schimbe dintr-unul corupt și care practică un joc electoral închis, refractar la noi actori, este totuna cu „a te face pustnic, atunci când nici o gagică nu vrea să se culce cu tine. Ca să pui presiune pe ele”. Aforismul acesta lansat pe Facebook de scriitorul Teo Bobe însumează atât de ironic și de implacabil toată situația, încât merită lipit pe o pancartă, duminică, în Piața Universității, acolo unde susținătorii acestui boicot au anunțat că au descoperit cum să-i bage-n sperieți pe politicieni: prin neparticipare.

Revendicările protestului nu au nici o legătură cu vehiculul propus – neparticiparea la vot. Logica e țăndări, mintea urlă de durere, căci Uniți Salvăm a propus o ecuație dadaistă, de banc sec. Ceva de genul „aș vrea să-mi iau o mașină nouă și primul pas va fi să mă rad în cap”.

Paradoxul grevei cetățenești a celor de la Uniți Salvăm este și mai trist. Niște propuneri absolut decente și demne de susținut în această magmă scârboasă care a ajuns sistemul politic românesc au ajuns să fie date uitării din cauza enormității lipsei de logică a demersului: reacția de „îmi iau jucăriile și plec”, reacția de copil-maimuțică ce începe să arunce cu mâncarea. Nimeni nu va mai ține minte că s-a cerut reducerea numărului de semnături pentru înregistrarea unui partid politic și pentru înscrierea unui candidat sau introducerea pe buletinele de vot a opțiunii „niciunul dintre cei menționați”. Nu, deși pentru o democrație funcțională, ar fi extrem de binevenite. Tot ce a reținut publicul este că un grup de tineri și-a pus palma în fund și a zis că nu se mai joacă.

Au fost întrebați ce rezolvă prin neparticiparea la vot. Nu este evident că prin absenteismul de la vot, sunt avantajate exact partidele mari (în special cel mai mare, adică alianța condusă de PSD), cu mașinării de mobilizare a electoratului captiv sau mituit cu te miri ce înainte de alegeri? Nu e clar că politicienii vor plânge în perne de faptul că o mână de tineri urbani a decis să facă fix ce făcea și până acum, alături de alți 70-75% din cetățenii cu drept de vot ai României? Răspuns: acest joc electoral din România nu mai poate fi jucat așa, pentru că nu ne mai reprezintă. Bine, dar ce rezolvați dacă nu mergeți la vot duminică? Răspuns:…

Au fost întrebați, chiar nu găsiți un singur om pe nenorocitele astea de liste ale partidelor sau printre independenții care au reușit să adune cârca de semnături necesare pentru candidatură? Printre ei sunt și oameni care au avut poziții de susținere a revendicărilor Uniți Salvăm din toamnă – anti Roșia Montană Gold Corporation, anti gaze de șist. Răspuns: nu ne putem păta conștiința votând o listă cu unul-doi oameni și restul gunoaie. Bine, dar ăsta este jocul democratic al alegerilor peste tot în lume, nu există partid politic format din îngeri, treaba este să răsplătești câțiva oameni pe care îi apreciezi, cu votul tău, sau să îi pedepsești pe alții pe care îi consideri periculoși, în așa fel încât să triezi încet-încet politicienii care te reprezintă de cei care te fac de rușine. Răspuns:…

Li s-a spus că propunerile lor sunt prinse, mai mult sau mai puțin, în proiecte legislative susținute în Parlament. De ce nu au făcut demersuri publice de susținere ale lor, de ce nu îi susțin pe politicienii sau partidul care le-a propus? Răspuns:…

În premieră, față de toamna fierbinte a protestelor din 2013, le-au sărit în cap sau au lansat mesaje de disociere, de susținere a mersului la vot, oameni care în 2013 erau trup și suflet alături de Uniți Salvăm: Nicușor Dan, Alina Mungiu Pippidi, Victoria Stoiciu sau Eugen David sunt doar cei pe care i-am reținut eu. Le-au sărit în cap chiar membrii comunității Uniți Salvăm de pe Facebook, s-au lansat scrisori de protest, s-au iscat certuri virtuale între oamenii care acum câteva luni scandau la unison pe străzile Bucureștiului.

Până la urmă, s-a ajuns la un compromis: mergem la vot, dar ne anulăm votul. Tot e mai bine, chiar dacă rezultatul este fix același, dar totuși rămâne ceva simbolic în urma lor, în afară de bătutul cu palma în farfuria cu mâncare, precum maimuțicile răzgâiate. Dacă 50% dintre voturile exprimate ar fi anulate, poate că ar fi un semnal mai puternic pentru clasa politică, reținut și de statistici, și de public, decât dacă o ceată de câteva sute se adună în Piața Universității, să ne uimească prin faptul că a ales să nu facă nimic. Asta a înțeles mai demult și un prieten care ne îndeamnă să scriem pe buletinele de vot Vlad Țepeș, ca formă de boicot. Nu contează, dar poate crește și schimba ceva.

Rezultatul acestei imbecile cascadorii este deopotrivă trist și egal cu zero pentru mersul politicii și al treburilor publice din România. Fie a fost o simplă manevră de PR, pentru a crea zgomot în jurul unui subiect legitim (inechitatea sistemului electoral românesc), fie o manipulare crasă pentru a avantaja PSD (atâta timp cât în jurul Uniți Salvăm gravitează toată zeama neocomunistă din România, iar la vârful mișcării se află un personaj pe nume Claudiu Crăciun, care în trecut a defilat cu Dan Voiculescu și televiziunea sa, această suspiciune va exista mereu).

Ce s-a văzut cu toată isteria creată în mediul virtual pe tema Grevei Cetățenești? O comunitate care pare dezbinată, care astă-toamnă crea cea mai puternică și nemotivată politic mișcare de stradă din România ultimilor 20 de ani, la evenimentele căreia participau mii sau chiar zecii de mii de oameni, de la hipsteri la profesori universitari, iar acum strânge câteva sute de adeziuni pe Facebook, la evenimentul așa-numitului boicot. O comunitate care acum este în răspăr cu oameni pe care acum câteva luni îi ridica la rangul de simbol – vezi Eugen David sau Nicușor Dan.

Au sărit toți pe noi, pentru că am spus un adevăr care doare – sistemul electoral românesc pute, zic unii lideri Uniți Salvăm. Nu, prieteni, unii care v-au sărit în cap, printre care și subsemnatul, au făcut-o poate și pentru că sunt dezamăgiți să vadă cum un grup de oameni tineri, care au creat astă-toamnă ceva ce chiar putea schimba ceva în sistem, dacă alegeau să intre în joc și să își joace cărțile până la capăt, vin acum cu o piruetă aberantă, aflată la nivelul bătutului cu petul în asfalt și a desantului amenințător pe biciclete.

Cei mai mulți dintre români însă vor spune: ăștia-s ăia care nu votează, ei și restul de 70%. Așa și? Pentru că atunci când împachetezi un mesaj valabil într-o pocnitoare care miroase urât, oamenii vor trece mai departe, fără să desfacă ambalajul sau vor reține doar mirosul urât, nu și mesajul. Ca și atunci când un copil împroașcă cu mâncare: dacă nu e copilul tău, nu stai să îl cauți în scutece, ci te tragi un pic mai încolo.