Prima pagină » Puterea Gândului » Hoardele de români imaginari

Hoardele de români imaginari

Hoardele de români imaginari
Panică, stupoare și mare agitație duminică în România, după ce, la revista tabloidă a presei, ne-a apărut în fața ochilor următorul titlu:

Panică, stupoare și mare agitație duminică în România, după ce, la revista presei internaționale, ne-a apărut în fața ochilor următorul titlu, tradus din limba engleză: „Mii de români și bulgari > după ridicarea restricțiilor de pe piața muncii”.

Daily Mail se laudă că a făcut o „anchetă” (sic!) în România și Bulgaria, pentru a vedea câți cetățeni din aceste două țări își fac machiavelic bagajul, așteptând să ia cu asalt marele regat, odată cu expirarea perioadei de tranziție de șapte ani de la aderarea la UE și, implicit, a restricțiilor de pe piața muncii. Aparent, răspunsul corect este că „hoarde” de români și bulgari așteaptă trecerea lui 2013 pentru a invada Marea Britanie. Pus în cifre, hoardele înseamnă o medie de 50.000 de români și bulgari pe an până în 2019, care – atenție – ar putea/se gândesc, iar lista de rezultate din urma analizei mentalului românesc și bulgăresc de către britanici poate continua.

În primul rând, pentru a ne adresa orgoliilor rănite, câteva precizări: nu există pic de adevăr științific, de demers sociologic real, de act jurnalistic și, în definitiv, de bună credință în articolul englezilor. Pornind de la niște date la fel de contestabile și fără bază științifică ale unei grupări profund antiimigraționiste și eurosceptice (nu, nu mă refer la Daily Mail), autorii merg pe teren să le confirme cu orice preț.

Evident, oricât ar fi forțat situația, nu aveau cum să ajungă la datele din „studiul” Migration Watch publicat în 17 ianuarie. Pe cale de consecință, ne-au aruncat în ochi niște angajați de la agenții care se laudă unui reporter român sub acoperire că treaba merge bine și că se așteaptă să trimită numere record de români în Marea Britanie – iată hoardele.

Mai mult, una dintre surse spune că se așteaptă să trimită în 2014 cel puțin 1.000 de români în Marea Britanie, spre deosebire de recordul anterior de 700 de inși. Acum avem și hoardele record în poveste.

Ca să existe și conflictul, ne supărăm pe autorități. Guvernul de la București, care nu a avut timp de echipa Daily Mail, este sceptic față de cifrele Migration Watch. Nu doar că este sceptic, dar nici nu are date proprii. Așa ne trebuie, să râdă și regina de noi acum dacă nu știm să citim gândurile românilor ca englezii. „Cu toate acestea, cercetările noastre în cele mai sărace două țări ale UE arată că există destui (?!, n.n.) din totalul de 29 de milioane de români și bulgari care așteaptă o ocazie de a pleca în Marea Britanie”.

Good day to you, Sir. Avem „hoarde”, avem „destui”, avem și gândurile unor oameni care ar face ceva – s-a dovedit, deci, tot ce era de dovedit. Dacă nu înțelegeți de aici că sunt 250.000 de români și bulgari care stau la linia de start 2014-2019, aveți voi o problemă de raționament.

Să ne întoarcem, însă, în lumea mai aproape de realitate. Opera Migration Watch care a stimulat demersul celor de la Daily Mail încearcă disperat să facă niște predicții, pornind de la cazurile precedente de țări din Euripa Centrală în momentul expirării tranziției. Vorbește și despre „enigma romilor” – pentru că, totuși, are și cititul minții niște limite: cine să știe câți romi vor veni în Marea Britanie? Mai mult, în media de 50.000 pe an nu sunt incluși românii și bulgarii care sunt deja în Spania și Italia și despre care nu se știe dacă vor în Marea Britanie sau nu.

În toată această campanie susținută, atât a Daily Mail, cât și a altor segmente din presa, politica și societatea civilă antiimigraționistă și izolaționistă din Marea Britanie, s-a creat următoarea fobie: românii și bulgarii vor da năvală, dar nu pentru a munci acolo, ci pentru a trăi ca niște paraziți, din ajutoare sociale și din diverse activități ilegale. Mai mult, li s-a indus oamenilor impresia că doar Marea Britanie ridică restricțiile pentru muncitorii români și bulgari în 2014, ceea ce nu este adevărat. Toate țările membre UE sunt obligate să facă acest lucru.

Germania, de exemplu, este mult mai aproape și o piață de muncă tradițional mai atractivă pentru români, însă realitatea este că, nici autoritățile române, nici cele engleze nu au estimări publice (probabil nici private) privind numărul prognozat de emigranți, respectiv imigranți. Nu avem de unde să știm câți se vor duce unde, de ce, pentru cât timp și în ce context economic.

În absența unor cifre reale, s-a pornit ghicitul. Surprinzător sau nu, Migration Watch UK nici măcar nu este entitatea care a venit cu cel mai mare număr: parlamentarii și europarlamentarii britanici au ajuns și la 1,5 milioane de români și bulgari în aceeași „hoardă”.

Nimeni din Marea Britanie nu a comentat mai bine acest „studiu” al Migration Watch la momentul publicării decât jurnalistul Alan Travis, de la The Guardian: politica, la fel ca natura, nu suportă un vid și, în absența unor estimări oficiale, s-a dat startul unei licitații aproape isterice, în care se aruncă cu cifre care au mai mult de-a face cu astrologia decât cu demografia.


PENTRU COMENTARII ȘI OBSERVAȚII, VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK – ALINA MATIȘ

Autor