Îi va convinge Iohannis pe naționaliști, ortodocși și anti-băsiști?

Steaua lui Klaus Iohannis se ridică în PNL pe valul de antipatie față de Crin Antonescu al unor influenți șefi de organizații. Mulți din PNL vor să îi dea o palmă lui Antonescu, să-i arate că nu mai este dorit de partid, iar pentru aceasta vor face orice să-l sprijine pe Iohannis. Sunt foștii șefi de organizații care l-au susținut pe Antonescu, dar care acum se simt în siguranță lângă Iohannis. Datorită acestor jocuri interne, primarul Sibiului are toate șansele ca la finele acestei luni să câștige alegerile interne și să devină prezidențiabilul PNL.

Profilurile lui Antonescu și Iohannis evidențiază două stări de spirit aproape antagonice. Colericul și impulsivul Antonescu, pregătit oricând să surprindă cu o mișcare, cu un discurs cu priză la public, are în față un contracandidat atipic. Iohannis pare îndrăgostit de cuvinte precum „molcolm” și „sinergie”, de sintagme scurte și răspunsuri monosilabice. Stă în sală nemișcat ore în șir, în timp ce Antonescu foarte rar are răbdarea de a sta pe loc mai mult de cinci secunde. În timp ce Antonescu pare că gândește rapid, brutal, Iohannis se mișcă în pași înceți până la atingerea obiectivului.

Sibiul lui Iohannis cucerește prin imagine, eleganță, stil, e cartea lui de vizită. Iohannis va trebui să transfere acest uriaș capital de simpatie al sibienilor la nivelul întregii țări. Va trebui să convingă ca poate fi prezidențiabilul ardelenilor, dar și al oltenilor, moldovenilor și bănățenilor.

Un alt punct forte pe care se poate baza Iohannis îl reprezintă favorabilitatea. Are de partea sa „mitul neamțului”, nu e asociat cu USL, cu ce s-a întâmplat în 2012, nici măcar cu Dan Voiculescu. Crin Antonescu poate miza pe emoție și charismă, dar atrage și multe reproșuri la adresa sa pentru diferite acțiuni pe care le-a făcut. Iohannis surprinde prin faptul că omul e dispus să îl voteze, chiar dacă știe foarte puține despre el și mizează direct pe electoratul PNL și PDL, dar și pe un electorat dezamăgit de Antonescu, Băsescu și Ponta.

Crin Antonescu a dus luptele grele în ultimii cinci ani, a adus multe victorii pentru PNL. S-a luptat cu Băsescu, iar după aceea cu Ponta. Iohannis pare scos din cutie în această dispută. Până acum, rar apar în discursurile sale atacuri directe la premierul Ponta, cu atât mai puține la președintele Băsescu.

Klaus Iohannis nici măcar nu pare că a început o bătălie în exterior, el încă se bate cu Crin Antonescu, cel care l-a promovat în PNL. Iohannis va trebui să ia taurul de coarne dacă se vrea candidatul dreptei și să regleze rapid, tranșant disputa cu Antonescu, pentru a începe cu adevărat să fie un prezidențiabil.

Iohannis are și o serie vulnerabilități. În primul rând organizarea PNL. Pentru el vor trebui să tragă în campania prezidențială acei lideri locali care au arătat la europarlamentare că nu au capacitatea de a aduce voturi. Că deși au ajuns în funcții cheie – președinți de Consilii Județene, primari, nu sunt capabili să aducă voturi PNL, ci așteaptă lumina de la București. Klaus Iohannis a rămas în mare parte cu echipa lui Antonescu în jurul său, dar organizarea va trebui să devină un punct cheie în strategia președintelui PNL. Cu scoruri rușinoase în București, Iași, Sibiu cum s-a întâmplat la europarlamentare, Iohannis nu va putea emite pretenția să bată mașinăria de luptă a PSD.

O altă problemă a lui Iohannis o constituie notorietatea. Dacă este cunoscut în anumite medii, în special în urban, președintele PNL nu trece testul stâlpului în fiefurile PSD, nici măcar în toate aglomerările urbane. Lăsat singur, Iohannis este stingher, nu atrage pe nimeni lângă el. La fel de stingher cum a părut de multe ori chiar în propriul partid cu ocazia Congresului. Nu este politicianul magnet, ci mai degrabă unul care impune un soi de respect, de reținere să i te adresezi.

Mesajele lui Klaus Iohannis în politica mare nu există. Dacă Traian Băsescu a reușit în 2004 să-l dărâme pe Adrian Năstase a fost și prin forța mesajelor sale. „Arde-i pe corupți” sau „să trăiți bine” sunt cunoscute de oricine. Singura idee a lui Iohannis în campania pentru europarlamentare a fost legată de schimbarea orei României. Prea puțin de la un politician, care a spus atât de puține în politica mare.

Iar strategia lui Iohannis în viitor este … să tacă. Să vorbească puțin, să evite presa. Un candidat care a comunicat foarte puțin își propune să comunice și mai puțin. Iohannis nu a venit cu o echipă, ci a preluat din mers ce i-a lăsat Crin Antonescu. Strategia lui vizează să apară mai des alături de Vasile Blaga decât de fostul său partener din conducerea PNL, Crin Antonescu

În acest timp, Ponta și întreaga sa echipă de manipulare îl menajează pe Iohannis și se concentrează pe Antonescu. Dar nu îl ignoră. În sondajele PSD, se măsoară până și gradul în care românii acceptă un candidat care nu este ortodox, Iohannis fiind luteran. În campania electorală, „un sectant”, cum apare în discuțiile PSD, poate deveni o țintă facilă pentru propagandă lui Ponta. 

Liderul pesediștilor realizează că Iohannis va avea o problemă majoră în a lua voturi la Babadag, în Craiova sau la Alexandria și o va specula. După toate mutările sale, devine clar că Ponta va miza pe electoratul anti-Băsescu, pe cel naționalist și pe cel religios.

„Nu cred că faptul că nu sunt ortodox este un dezavantaj, nu cred că faptul că sunt etnic german este un dezavantaj. Românii sunt extrem de toleranți și extrem de deschiși. Această lecție, foarte valoroasă, am învățat-o de la sibieni, unde proporția religiilor sau grupurilor religioase este sensibil egală cu cea din alte părți ale țării. Pentru oameni nu contează dacă ești ortodox, catolic, contează să fii creștin”, se prezintă Iohannis.

„Mă simt foarte confortabil din postura de politician puțin altfel”, spune cu încredere Iohannis.

Dar românii vor vota un politician altfel, dacă acesta nu le trezește nicio emoție, are șase case, nu este ortodox, comunică puțin, nu are un proiect de prezidențiabil și nu a câștigat nicio mare bătălie? Sunt lucruri care ar trebui să-i dea de gândit în primul rând lui Klaus Iohannis, care, cel puțin în clipa de față, nu pare că este decis să joace toată cariera sa politică pentru victoria în prezidențiale, ci mai degrabă că își pregătește terenul pentru perioadă post-electorală.