Documentul emis în ultima zi a lunii martie de procurorul general Avichai Mandelblit, numărând 57 de pagini, evită inteligentdisputele acerbe din societatea israeliană privitoare la așa-numita „lege franceză”, care se referă la faptul că un premier în funcție nu poate fi anchetat. Documentul lui Mandelblit elimină etapa anchetelor, în consecință nici o „lege franceză” nu poate opri înaintarea dosarelor în instanță.
Opinia publică israeliană e profund divizată. Fanaticii lui Benjamin Netanyahu susțin că îl vor vota, chiar dacă e foarte posibil ca, după eventuala victorie în alegeri, să ia drumul detenției. Argumentele lor sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei părți a electoratului românesc: „Nu există politician care să nu ia mită. Bibi a luat, deci e sătul. Mai bine cu el, decât să vină un altul flămând”. Logica asta, pe care am mai întâlnit-o în zona simpatizanților PSD, te lasă fără replică.
Mult mai subtil, venerabilul avocat american Alan Dershowitz, marele apărător necondiționat al Israelului de decenii, consideră că Netanyahu e complet nevinovat, victimă a presei și a jocurilor de interese ale patronilor din mass-media. Redutabilul apărător al lui O.J. Simpson (unul dintre celebrii săi clienți), Dershowitz merge cu argumentele în susținerea amicului său Bibi până la rădăcinile democrației, afirmând că jurnaliștii susțin și încurajează procurorii în a exercita un control nedemocratic asupra instituțiilor fundamentale ale democrației, riscând destabilizarea acestora.
Ieri, în Haaretz, Yossi Verter constata că Avichai Mandelblit îl acuză pe premier de fraudă, abuz de încredere și luare de mită, dar în același timp dezvăluie publicului un mod de viață penal al întregii familii Netanyahu și, chiar dacă soției sale, Sarah, i-a închis dosarele, cele 57 de pagini arată cât este de implicată atât ea, cât și fiul lor, Yair.
Primul sondaj de opinie după înființarea Kahol veLavan („Albastru și Alb”, culorile steagului israelian), plasează partidul premierului, Likud, cu opt 8 procente în urma competitorilor.
Noul partid care s-a născut în urmă cu zece zile și îi provoacă deja insomnii prim ministrului – Albastru și Alb – s-a născut ca o alianță electorală între „Rezistență pentru Israel”, formațiunea generalului Benny Ganz, fostul șef al Statului Major, și „Există un viitor”, partidulețul parlamentar al lui Yair Lapid.
E greu de crezut că Ganz, cu foștii săi colegi de arme, și Lapid, pe care Netanyahu încearcă fără succes să-l îndese în tabăra corupților, vor reuși să-l doboare pe Regele Bibi, cel care a cucerit Ierusalimul, Omul Providențial, Salvatorul, dar sunt singurii care o pot face.