Imamul din cauza căruia ErdoÄŸan amenință America

Muhammed Fethullah Gülen este cel mai pregnant exemplu. Omul care odată l-a ajutat să urce treptele puterii a devenit inamicul nr. 1 al regimului ErdoÄŸan, dar nu de azi-noapte sau de azi- dimineață, ci de câțiva ani, mai abitir de când a fost  dezvăluită public rețeaua de corupție a Sultanului.

Încă de la mesajul pe FaceTime, cel care părea că pierduse Președinția Turciei declara că dușmanii cei răi care vor să-l răstoarne de la putere sunt „o structură paralelă”, având în spate Mișcarea Gülen, declarată oficial teroristă încă de la începutul anului. Era ora când nu putea pronunța cuvântul Armată, iar numele imamului îi slujea din nou de minune.

Premierul Binali Yildirim, care nu e altceva decât goarna Sultanului, a declarat – când s-au simțit stăpâni pe situație – că țara lui se va considera în război cu orice stat îl va ajuta sau adăposti pe Gülen, știind bine că acesta se află în Statele Unite din 1999. Ca răspuns, Secretarul de Stat american a replicat că-l vor extrăda numai în cazul în care există dovezi solide ale implicării sale în puciul de noaptea trecută. Adevărul e că imamul ar fi putut fi extrădat oricând, împotrivă-i existând trei mandate de arestare ale Justiției din Ankara.

Sintagma care se folosește de regulă în legătură cu bătrânul Fethullah Gülen este „musulman moderat”. Nu o dată clericul sunnit din Pennsylvania a argumentat, de pildă, că terorismul este o blasfemie la adresa Islamului.

Ce-i reproșează de fiecare dată Președintele nu e cu totul lipsit de noimă. Imamul are o mulțime de discipoli – oameni educați în școlile sale, altădată răspândite nu doar în Turcia, ci în toată lumea – sau simpatizanți ai doctrinei sale liberale, aflați în toate structurile Statului, și în Justiție, și în Armată, și în Servicii, și în mediile de afaceri.

Se poate presupune că participanții la ceea ce de azi-dimineață se numește „tentativă de lovitură de stat” sunt adepți ai Islamului moderat propovăduit de Mișcarea Gülen.

Cu siguranță sunt însă oameni sătui de reislamizarea galopantă a țării lor, de corupția Președintelui, a familiei și a clicii sale, de restrângerea severă a drepturilor omului.

Din păcate, după cum a dovedit în ultimele 24 de ore, ErdoÄŸan e preocupat exclusiv de propria putere și de dorința de a-și ostoi setea de răzbunare.