După câteva ore de degringoladă, încheiate cu o declarație a lui Roșca Stănescu, liberalii încearcă să minimalizeze consecințele ciocnirii Ponta – Roșca: „Gata, SRS și-a cerut scuze; îi pare rău că l-a făcut pe Ponta șantajabil” spun ei, cu aerul că USL e beton, și n-o să se împiedice într-un atac de ziarist. Numai că Ponta a cerut rezolvarea problemei – adică „eliminarea” lui Roșca – până luni, altfel „nu mai putem continua împreună” a spus premierul.
Dincolo de așteptările electoratului, viitorul alianței este tot mai nesigur.
Nu orgoliul lui Ponta e problema. Premierul și-a luat, deja, câteva lovituri în stomac, mult mai dure – nevoia de coabitare și numirea procurorilor fiind „mutările” cel mai criticate de aliați.
Aici e vorba de altceva, mult mai important, precum revizuirea Constituției și regionalizarea. Neînțelegerile între cei doi parteneri par, pe acest tărâm, aproape insurmontabile, ceea ce, într-un viitor oarecare, vor conduce la o logică – din punct de vedere politic, doctrinar, istoric – separație. Nu e niciun fel de secret faptul că, mai devreme sau mai târziu, USL își va încheia rostul – cauza generării sale, eliminarea lui Băsescu, fiind deja stinsă -, fiecare dintre parteneri pregătindu-se de divorț.
În consecință, „partajul” devine marea problemă. PSD va lua cu el UDMR-ul, niște zburătăciți din partidul lui Diaconescu și pe oamenii lui Oprea, aliniați în poziție de drepți.
PNL va pleca cu PC, cu pedeliștii lui Blaga, „afectați” de zborul aripii Udrea, cu alți zburătăciți de-ai lui DD din PP și, cam atât. (De mișcările și partidele lui Băsescu, coagulate într-un fel sau altul, nu e locul să vorbim aici).
Așadar, cei doi actori importanți ai coproducției USL dispun de armate, oarecum, egale, sunt conduse de doi lideri cu portofolii de încredere aproape identice, ambii generează, încă, încredere în masa electoratului.
Ce ar mai rămâne de împărțit?! Ați ghicit, „Serviciile”.
Păi, ce vor SRS, Dobrițoiu, Ciorbea, în speță liberalii, când cer anchetă în „Cazul Bârsan”? Nu cumva să arate pisica „Serviciilor”? Nu cumva să încerce, apoi, îndepărtarea lui George-Cristian Maior de la conducerea SRI pe motiv că „a cerut interceptarea judecătorului de la CEDO pe siguranță națională”?
Iată ce scrie Sorin Roșca Stănescu pe blogul său: „Fapt este că interceptarea a fost declarată ilegală, dar, în absența unei investigații, încă nu se știe, cu certitudine, ce a stat la baza ei și în ce circumstanțe a fost dat madatul. În absența unei anchete, derulate și finalizate, nimic nu ne împiedică să credem cu tarie că, pentru a fi interceptat magistratul Bârsan, a fost utilizat un mandat pe siguranță națională. Cu alte cuvinte, eminentul profesor ar fi devenit un pericol pentru statul român. Cel mai plauzibil este că a fost inventat un pretext legat de terorism”. Și, mai departe, se întreabă retoric: „Ce o fi stârnit atât de mult șerpăria? Ce se ascunde în spatele tuturor tentativelor de obturare a adevărului? Ce ilegalități s-au săvârșit? Cine e vinovatul?”.
Adică, PSD și „Serviciile”, împreună – șerpăria, cum ar veni -, sabotează inițiativa liberală în „Cazul Bârsan”. Ei, abia asta e o problemă.
În consecință, cine nu se ceartă cu „Serviciile” ar putea bifa un „câștig” în plus la partaj.