În mașina aia puteam să fiu eu

Cu siguranță că de acum încolo când mă voi afla la volan pe un drum pe care se circulă cu viteză și voi vedea o mașină care vine din sens opus mă voi gândi că șoferul acesteia ar putea fi un sinucigaș. Cred, însă, că această teamă este irațională.

Recent, am mers pe ruta București – Drobeta Turnu-Severin cu mașina. Am văzut patru cazuri în care potențiale accidente rutiere grave au fost evitate în ultimul moment, iar într-unul din acestea eu am fost cel care a reușit să evite, în apropierea unui vârf de rampă, o mașină care venea cu viteză pe contrasens. Am avut noroc că drumul este suficient de larg pe ruta Slatina – Craiova și m-am putut apropia foarte mult de margine. Ce nu știe acel șofer care mi-a pus viața în pericol este că fiecare kilometru în plus indicat de acul kilometrajului pe bord are potențialul de a ucide. Potrivit Consiliul European de Siguranță a Transporturilor (ETSC), dacă viteza medie a mașinilor din Uniunea Europeană ar scădea cu doar 1 km/h într-un an, numărul deceselor cauzate de accidente ar fi mai redus cu 10%.

Adevărul este că nu trebuie să ne temem de cei care se sinucid în trafic, precum George Dumitru, ci de miile de inconștienți aflați zilnic la volan, care, culmea, iubesc viața. Mă tem că există un risc de mii de ori mai mare să fii ucis pe drumurile din România de un șofer care ignoră regulile rutiere, decât de un om care vrea să-și pună capăt zilelor în modul în care a făcut-o acel tânăr în weekend.

Ce nu înțeleg acești teribiliști este că de multe ori reușesc depășiri imposibile și scapă cu viață nu pentru că sunt șoferi buni, ci pentru că au noroc sau sunt mulți oameni responsabili pe șosele care sunt atenți și reușesc să îi evite. Nu e nicio îndemânare să intri cu viteză în depășire cu puțin timp înainte de o curbă periculoasă, fără vizibilitate. Atâta timp cât nimeni nu vine din sens opus, manevra se va încheia cu succes. Teribilistul va zâmbi și va spune: „Ce șofer bun sunt!”. Însă dacă din sens opus vine o altă mașină e un risc foarte mare ca inconeștientul să devină un călău și un sinucigaș.

Ce nu înțeleg acești teribiliști este că un șofer bun este unul care cunoaște legislația rutieră și conduce prudent, nu unul care face slalom printre mașini pe șosele, abuzând accelerația și frânele. Fostul campion național la raliuri Titi Aur spunea la un moment dat că „dacă ajungi foarte repede la destinație nu înseamnă că ești un șofer bun. Un șofer priceput este cel care anticipează pericolele pe șosea și acționează astfel încât să le evite încă înainte ca ele să se producă sau să-și producă efectele”.

România se află pe primele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește decesele cauzate de accidente auto, deși procentul de șoferi din totalul populației (30%, față de 60% în statele dezvoltate) este unul din cele mai reduse. Numărul deceselor cauzate de accidente rutiere la nivelul UE s-a redus cu 43% între 2001 și 2010, însă în România a scăzut cu numai 3%. Cauza accidentelor nu o reprezintă numai infrastructura rutieră slabă – poți face accident foarte ușor și pe un drum județean dacă ești neatent -, ci slaba instruire a șoferilor. 

Fără o reformă reală a sistemului de acordare a permiselor de conducere, cu sancțiuni drastice (care să fie impuse fără teama de a pierde capital electoral) și fără eliminarea șpăgii „la sală” și „la oraș”, mulți oameni nevinovați vor muri cu zile. Iar călăul nu va fi un George Dumitru, dezamăgit în dragoste, ci un șofer teribilist iubitor de viață.