În semn de solidaritate, Jandarmeria și-a gazat, și ea, doi oameni nevinovați

Eu „înțeleg” că o sumă de jandarmi te cotonogesc, dacă vor ei, pentru că te-ai riscat să ieși la un miting pașnic, iar acolo, nu te-ai „disociat” de câteva zeci de demenți – ca și când asta s-ar învăța la școala de meserii -, dar ca să faci, ulterior, pe vânătorul din Scufița Roșie, arătându-te ce blajin, ce corect, și ce pușca-și-cureaua-lată ai, asta e cam penibil.

Azi-dimineață am fost martorii unui stand up comedy în poligon, susținut de un nene jandarm, îmbrăcat în combinezon și cu armamentul din dotare, la purtător.

Iar el ne-a învățat: tipurile de armament cu gaze lacrimogene, evident neletale, folosit la „restabilirea ordinii”; cum se descompun ele în semisfere, tuburi, cilindri, capace, garnituri „pe o rază de un metru”, în teatrele de operațiuni; cum se aruncă o grenadă; cum se folosește un lansator; cum e cu rezervorul mediu, „de voiaj”, cu centură de umăr; cum, în teorie, acestea nu fac nicio rană, niciun semn, niciun suvenir cutanat. Nimic!

La proba practică a fost grotesc.

În fundul poligonului se mișcau doi jandarmi, echipați și înarmați. „De la pază”, mi-am spus. Ei ași!? N-o să vă vină să credeți, dar cei doi s-au dovedit a fi inhalatori de gaze, dovada vie a faptului că lacrimogenul e neletal, și chiar inofensiv.

La un moment dat, profesorul de „letală și chimie anti-organică”, hotărât să ne arate ce poate Jandarmeria (spre deosebire de civilie), a înșfăcat o grenadă, și, după ce ne-a anunțat că „i-a scos cuiul”, a aruncat-o către colegii săi din arma „Inhalăm gaze la mișto”.

Grenada a explodat, gazul s-a degajat, cei doi au amușinat puțin aerul, apoi au făcut câțiva pași, stânga-dreapta, ca să vedem că, totuși, se mai mișcă.

Omul nostru, profesorul, nu s-a lăsat. S-a întors la „panoplie”, a luat un lansator, i-a introdus „tubul”, și a tras. Încărcătura a fost degajată, cam excentric, mi s-a părut, față de unghiul de lansare. Nu mai contează. Flamă, nor de gaze, inhalatorii amușinând, mișcare: dovada că jandarmii/organismul lor rezistă și la atacul de lansator.

A treia încercare și ultima: profesorul le dă un semnal scurt, să se miște în poligon. El se îndreaptă către mijlocul incintei cu „rezervorul de voiaj” pe umăr. Dă două șprițuri, orizontal, în aer, de la vreo 10 metri distanță de cei doi. Gazul, aproape invizibil. Inhalatorii inhalează și se mișcă în areal. Slavă Domnului, sunt teferi, și după șprițul „inhalat”…

Zece minute după acest șir de practici și bune maniere în atacul cu gaze lacrimogene, profesorul se șterge la ochi cu dosul palmei, se șterge pe dosul palmei de combinezon, se mai șterge pe la nas, tâmple, bărbie – de câteva ori.

Faptul că mai poate vorbi este încă o dovadă că lacrimogenele sunt foarte bine suportate de organism…

În final, îmi permit să-i atrag atenția jandarmului de la aplicații că: pe o suprafață relativ egală cu aceea a poligonului în care a experimentat, în Piața Victoriei nu s-au aflat doi inhalatori de profesie, aflați, în general, la o distanță rezonabilă de locul de degajare a gazului, ci 1000, poate 2000 de oameni – inclusiv femei și copii.

Că jandarmii nu au dat câteva șprițuri de gaz în aer, de la o distanță de 10 metri, ci jeturi intermitente, lungi, dese, la nivelul capului – ochi, nas, gură.

Că rănile din picioarele și de pe trupurile protestatarilor pașnici nu au fost făcute de cine știe ce unelte domestice – au fost făcute de resturile grenadelor, tuburilor și cartușelor din dotarea Jandarmeriei.

Demonstrația a fost una perfect inutilă. Armamentul folosit de jandarmi a intrat „în operă” la vedere, acesta fiind cunoscut încă din ziua protestului.

Interesantă ar fi fost o reconstituire despre CUM a fost folosit acest armament. Cum, cât și de unde s-a „tras”. În ce condiții, și dacă s-a respectat legea.

Întrucât toată lumea cunoaște „n” tipuri de gaze, în principiu, „neletale”, care, în funcție de volumul inhalat, devin extrem de letale.

Dar, probabil că Jandarmeria a primit ordin să fie, azi, și mai comică decât a fost, ieri, Carmen Dan.