S-a aripat și președintele ErdoÄŸan, intervievat de Al-Jazeera: „Am aflat că au murit 65 de oameni în timpul operațiilor în curs de desfășurare ale Rusiei. Unde? Lângă Hama, Homs și Alep. E foarte semnificativ. Pentru că Rusia și-a exprimat în scris, către ambasada noastră, intenția de a lupta acolo împotriva Daesh (acronimul arab al ISIS, n.m.). Dar n-a făcut-o împotriva Daesh; pur și simplu, a făcut-o împotriva opoziției moderate, care înfruntă regimul. Au fost uciși civili (…) De când suntem două țări prietene, i-am rugat să-și revizuiască demersurile în această problemă, pentru că noi avem un necaz în regiune și purtăm suferința. Rusia nu are graniță cu Siria, dar noi avem 911 kilometri (…). Noi ne îngrijim de două milioane de refugiați. Rusia nu. De ce e Rusia atât de interesată în Siria? Aș vrea să înțeleg”.
Întrebarea e retorică. Președintele Turciei înțelege bine interesul Rusiei în Siria: consolidarea poziției militare în Mediterana de Est, ca premisă a controlului politic asupra Orientului Mijlociu. (Celebra bază militară de la Tartus a fost, până de curând, un doc, o benzinărie obosită).
Pe de altă parte, președintele Turciei înțelege bine și contribuția țării sale la haosul din Siria, după cum pricepe – ca Statele Unite și Arabia Saudită – că în Siria, unde războiul prin procură e feroce, nu există „rebeli moderați”.