ÎnaltPreaFericitul Viorel

Același taliban al corupției. Același fundamentalist al traficului de influență. Dacă l-ai așeza pe Hrebenciuc într-un deșert, ar deveni în cel mai scurt timp corupător de cămile.

Dacă s-ar înființa o Biserică a Corupției, în plus față de Godporația Ortodoxă, V. Hrebenciuc ar fi ÎnaltPreaFericitul ei.

Deci, nu e pur și simplu un hoț sau un escroc. Firește că îl interesează și banii, însă în primul rând ca măsură a eficienței sale combinagiste. Să aranjeze, să căpușeze, să păpușeze,  să îmbrățișeze (la propriu, cum te vede, te ia în brațe și îți spune pe numele mic, în tentativa de a te paraliza) să tragă pe sfoară e pentru el sensul existenței.

Satisfacția lui maximă este să fie considerat, cu o admirație șoptită, aproape mistică, un mare maestru al combinațiilor. Asta în ciuda faptului că a pierdut toate campaniile electorale pe care le-a organizat, începând cu Ilie Năstase candidat PSD la Primăria Capitalei în 1996, ca un mare maestru al chiflelor.

Dacă în societatea românească traficul de influență și corupția ar intra brusc în recesiune, Viorel Hrebenciuc s-ar îmbolnăvi, ar cădea într-o depresie cruntă.

În caz că Guzganul Rozaliu va ajunge după gratii, DNA va trebui să-și deschidă o sucursală în pușcărie.