Prima pagină » Puterea Gândului » Instanța de apoi pentru diplome

Instanța de apoi pentru diplome

Instanța de apoi pentru diplome
Ca un deputat să propună o aberație s-a mai văzut, dar 27, într-un glas, mai rar

Ca un deputat să propună o aberație s-a mai văzut, dar 27, într-un glas, mai rar. Și, totuși, în țara unde numai cine nu vrea nu ajunge doctor în drept, se poate. Comisia de Învățământ a Camerei Deputaților, condusă de radiosul Angel Tîlvăr (PSD), doctor în științe umaniste, a strecurat un amendament la Legea Educației, care transferă de la universitate la „instanța competentă” anularea diplomelor și certificatelor de studii obținute necinstit. Aceasta înseamnă că, dacă apar probe că X a plagiat în lucrarea de licență, rectorul nu-i mai poate anula diploma doar cu aprobarea Senatului universitar, ci va fi nevoit să aducă „dosarul” în fața altor judecători. Frauda de care se face vinovat atât studentul, cât și profesorii care au tolerat-o devine, astfel, mai greu de sancționat.

În stilul gângăvelilor legislative ale parlamentarilor specialiști, Comisia nu precizează cine este „instanța competentă”. Să fie Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare? În cazul acesta, premierul ar trebui decăzut, urgent, din titlul de „doctor”, Consiliul stabilind încă de astă-vară că lucrarea acestuia este un „plagiat de tip copy-paste”. Să fie vorba de un tribunal format din magistrați, cum dă de înțeles, într-o declarație pentru Realitatea tv, senatorul PSD, Cătălin Croitoru, membru al Comisiei de Învățământ? El spune că „unii așa-zis profesori și ce mai sunt ei într-un consiliu de ăsta, care analizează” ar putea politiza „chestia”, pe când cu  instanța „e mai greu”. Dacă la anularea diplomelor prin decizie judecătorească s-au gândit parlamentarii, atunci au pus de o premieră absolută, fiindcă, nicăieri, lipsa ghilimelelor dintr-un text nu cade sub incidența tribunalului, plagiatul – considerat un concept moral – fiind sancțonat disciplinar de către organismele academice. Ca o asemenea aberație neaoșă să funcționeze, majoritatea ar trebui să modifice, mai întâi, Codul Civil sau Penal, în care copiatul nu se regăsește.

Cu toată neclaritatea amendamentului, intențiile autorilor lui sunt străvezii. Parlamentarii vor să-i protejeze pe impostorii cu diplome, pe complicii lor și universitățile particulare, pepiniere de masteranzi care abia știu să citească. Altfel, modificarea Art.146 nu era necesară. S-au gândit la premierul Victor Ponta, căruia titlul de doctor în drept îi va sta pe frunte, ca un stigmat, la domniile lor – angajați să predea la facultăți private sau absolvenți ale unora -, la industria licențelor, care ține în viață zona sordidă a mediului universitar. Cine vrea să-și ia diploma ori titlul fără să muncească se uită pe Google: sunt o mulțime de oferte de la firme specializate, care realizează lucrări la comandă, verificate cu soft antiplagiat și care asigură  „seriozitate și confidențialitate”, la prețuri începând cu 50 de lei. Una dintre ele își anunță clienții – „Atenție! Reduceri importante pentru lucrările din categoria Drept!”. Deci, domnilor parlamentari, dați fuga! Până să fiți demascați de „instanța competentă”, vine Instanța de Apoi.