Instinctul pierdut al lui Ion Iliescu

După șaizeci de ani de politică, în care le-a văzut pe toate, mă așteptam ca fostul președinte Ion Iliescu să privească oarecum olimpian cafteala dintre USL și suspedatul Traian Băsescu. Mă așteptam ca, în calitate de părinte fondator al PSD, să-și cheme copiii spirituali luați de valul puterii și să le spună: „Măi băieți, stați calm, nu vă grăbiți, nu violentați originala mea democrație! Nu așa se procedează!”. Mă așteptam, de la singurul patriarh al clasei politice postdecembriste, să amendeze, public, excesele mai tinerilor combatanți, cu indulgență pe ale celor din partidul său, cu duritate, pe ale celorlalți, dar totdeauna atent la sănătatea vieții politice și sociale. Or, într-o lună de luptă murdară, domnul Iliescu a avut două intervenții publice, nu tocmai curate. În prima, taxa drept „o prostie” decizia Curții Constituționale de păstrare a cvorumului pentru referendum, iar a doua, consumată chiar astăzi, detaliază sesizarea pe care o va adresa aceleiași Curți, ca să valideze un referendum, pe care toată lumea îl crede invalidat. Totodată, dl Iliescu își jignește conaționalii, etichetându-i drept „lași” pe aceia care n-au mers la vot, fiindcă aveau altă opțiune politică decât domnia sa ori n-au vrut să arbitreze, prin participarea lor, un meci dezgustător, în care competitorilor nu le pasă decât de premiu. Aceștia nu contează, îi anulează președintele onorific al PSD dintr-o lovitură.

Se vede că instinctele războinice ale dlui Ion Iliescu nu au slăbit, cu vârsta  și încă dă să muște rău, când partidul său este încolțit. El preia inițiativa, într-o situație critică pentru USL – un referendum în care a eșuat și perspectiva „coabitării imposibile” cu  Traian Băsescu – și contestă, practic, rezultatele consultării populare. Dl Iliescu vrea ca CCR să se rapoteze la o altă majoritate a cetățenilor cu drept de vot – mai mică de 9 milioane, fiindcă recensământul arată că suntem mai puțini – și să valideze referendumul de demitere a președintelui. Comisia Națională de Statistică nu a comunicat însă o altă majoritate oficială, la alegerile locale s-a lucrat cu aceleași cifre și USL a fost mulțumită, iar datele nu se schimbă atunci când nu-i mai convin formațiunii de guvernământ. Inițiativa lui Ion Iliescu, care se raportează la neant, nu poate avea sorți de izbândă, ci vine să învolbureze mai tare apele, când ar fi mai mare nevoie de calm.

Se pare că instinctul politic l-a părăsit pe fostul președinte, altfel i-ar fi spus că nu e bine să răspundă invitației la conciliere, fie ea și puțin credibilă, lansate de Traian Băsescu, cu o altă declarație de război. I-ar fi arătat că electoratul s-a săturat de atâta isterie politică, vrea concediu de la zbierete, insulte, agresarea instituțiilor și a bunului simț, vrea ca dnii Băsescu, Ponta și Antonescu să-și vadă de slujbele lor. Dacă nu sunt capabili, să plece, ca să evite un dureros șut electoral. Victor Ponta și Crin Antonescu sunt, la toamnă, cel mai expuși. Iar cel dintâi, nu poate „apăra” 8 milioane de români de Băsescu, cum se laudă, când el însuși are nevoie de protecția lui Ion Iliescu.