Instrucțiuni de utilizare a discursurilor de 1 Decembrie

O să vedeți niște arătări pe la televizor, numite generic „personalități politice”. Unele au chiar și tricolor în diagonală pe piept, altele freamătă de „emoții” naționaliste, poartă insigne, stegulețe și alte briz-briz-uri în culorile României.

Nu vă lăsați amăgiți! Sunt aceleași persoane care ne-au vândut străinilor, într-un sfert de secol, toate bogățiile subsolului. Sunt aceleași persoane care se îmbracă exclusiv din magazine străine, conduc mașini străine, dețin multe dintre ele proprietăți secrete în străinătate și, în caz de război – Doamne ferește! – vor fi primele la scara avionului.

Multe dintre persoanele respective au făcut afaceri bune cu companii din străinătate, cărora le-au dăruit banii voștri, din impozite, pentru produse sau servicii prestate de străini. De exemplu: autobuze luate din Turcia. Unele care nu pleacă cu propriile baterii, din cauza frigului, în care șoferii nu au loc pe scaune și sunt mai varză decât autobuzele produse în România. Patriotism ar fi fost să încurajezi industria românească, zic. De ce la Ploiești s-au putut lua vehicule de producție autohtonă, iar la București nu? Mă lași cu tricolorul ăla în diagonală, țațo?

Deci, o să auziți începuturi de discursuri de genul: „Dragi compatrioți, cu emoție ne-am adunat aici pentru sărbătoarea Centenarului Marii Uniri”. Greșit! Majoritatea vorbitorilor nu vă consideră compatrioți, ci o turmă bună de muls. Oricum, trei sferturi din an, „compatrioții” cu discursul stau prin vacanțe în străinătate, camuflate drept delegații. Pe banii voștri.

„Cu emoție ne-am adunat”. Ce vrăjeală! Viperele au emoții? Și nu „ne-am adunat”, ci „v-au adunat”. Ei aterizează sau sunt transportați cu grijă până la adunătură.

„Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri”? Ete, fleoșc! Sărbătoare ar fi fost dacă inaugurai măcar acum, după 100 de ani, o autostradă să lege măcar două provincii istorice. Sau construiai primul spital de oncologie românesc. Sau limitai cumva exodul românilor din țara lor. Băgai banii lor în investiții, în noi locuri de muncă, în servicii, n-are rost să vă mai zic, știți deja că nu e nicio sărbătoare, e doar o mare jale. „Marii Uniri”? Când un sfert din populație, dacă nu mai mult au fugit de foame din calea „personalităților” politice. Și a politicii lor de jaf.

„Să cinstim memoria înaintașilor noștri, care s-au jertfit pentru Unire”. Dacă ar fi după trei sferturi dintre vorbitori, mai bună era o unire cu Uniunea Sovietică. Iar ca să cinstească – pe bune – memoria eroilor, ar fi trebuit să-și dea toți demisia din funcțiile grase, bine plătite, de la butoanele unde ne învârt banii din taxe, fără să facă nimic pentru țară, ci numai pentru ei, familiile lor angajate pe posturi de frecangii prin ministere, pentru relațiile lor cu javre de teapa lor, cu care fac afaceri din banul public, cu care-și petrec vacanțele și pe care îi aduc drept „consultanți” străini. Cu amantele, pușcăriașii, infractorii penali și toată drojdia societății trecute prin pârnăi și care stă cu burta la soare prin insule exotice, fără remușcări, pe banii din impozitele nostre.

Noii „eroi” ai furtului din banii publici, „patrioți” de conjunctură care fură din averea copiilor neamului, fac împrumuturi la străini, pe care să le plătească copiii voștri, nu ai lor și vă arată degetele mijlocii în plenul Parlamentului.

Așa se utilizează discursurile lor sforăitoare, false și limitate, exact cum le e caracterul. Lichele fără scrupule, păzite de armate de jandarmi, cu mâinile până la cot în bogățiile țării și care nu permit ca românii să fie educați, sănătoși, uniți.

Patrihoții.