„Într-o țară care-a fost/ Era mare cel mai prost”

Zic că merită să învătăm câte o poezie pe săptămână. O să le tot recităm la serbările care urmează – prezidențiale, locale, parlamentare. Începem cu Tudor Arghezi.

Pentru sâmbăta viitoare, propuneți voi un autor și un text.  

HORĂ DE BĂIEȚI

Într-o țară care-a fost

Era mare cel mai prost.

Bi-ba, ba-ba

Li-ba, la-ba.

Țara unde-i bun tutunul

Avea proști unul și unul.

Bi-bo, bo-bi

Ri-bo, ro-bi.

Cine-oleacă-avea de cap

Și-l punea după dulap.

Hu-hu, bu-hu

Bu-hu, hu-hu.

Pentru că omul cel mare

Se-alegea după picioare.

I-ha, ba-ha

Ba-ha, i-ha.

Umblau solii prin norod

C-un carâmb și-un calapod.

Lu-la, la-lu

Vi-va, va-lu.

Și cinstirea ți se da

După talpă și pingea.

Da-du, du-da

Ga-gu, gu-da.

Dar deștepții fiind prea mulți.

Au rămas pe drept desculți.

I-ha, pa-pa

Pa-pa, i-ha.

Am o minte, vai de mine,

Și mă face de rușine.

Cio-ca, bo-ca

Bo-ca, cio-ca.

Spune tu, pe ce-i cunoști

Dintre proști pe cei mai proști?

Zu-ri, zu-ra

Zu-ra, zu-ri.

După chică sau chelie?

După unghii sau simbrie?

Pa-vu, ga-vu

La-vu, la-vu.

Fincă, vezi, mai-marele

Și-ascunde picioarele.

Tra-la, la-la

La-la, la-la.