Între Viorel și Liviu au rămas doar adevărurile mici

„Am de făcut în viață lucruri și mai importante și mai plăcute decât să mă cert cu Dragnea. De fiecare dată i-am răspuns, dacă nu mai zice nimic de mine, nu-i mai răspund, dar de câte ori o să spună o minciună despre mine, eu o să spun un adevăr despre el și credeți-mă că știu atâtea adevăruri că nu terminăm în cinci ani. Deci când a zis prostia aia că sunt plătit de Soros, de SRI, de nu știu cine, de Băsescu, eu i-am zis un adevăr, unul mic, îl știm noi„, a atacat Ponta.

Adică, șantaj, cum i s-ar spune micului adevăr, știut la intim – ori taci, ori ai parte de un cincinal de adevăruri mici, realizat în patru ani și jumătate.

ULTIMA ORĂ Ce părere au ucrainenii despre Volodimir Zelenski și război. 75% resping propunerile de pace ale Rusiei, iar 63% sunt dispuși să continue războiul

12:49

LIFESTYLE Care sunt cele mai bune 20 de destinații de călătorie pentru anul 2026

12:43

Dar care să fie oare primul adevăr mic?! Probabil, textul postat de fostul premier, pe Facebook, duminică seara? Anume că „la SRI sigur au mai rămas din sticlele de vin pe care le ducea prietenul Liviu pentru prietenul lui, Florin!”.

Mini-adevărul a fost lansat drept răspuns la afirmațiile făcute de Dragnea în media, liderul PSD susținând că atacurile la adresa sa, desfășurate de câțiva politicieni – „Ponta, Băsescu și Daniel Constantin” -, precum și de o parte a presei, ar fi coordonate, „unii afirmând că ar fi coordonate de SRI, iar alții, de Soros”.

Așa?! Deci fostul premier, Victor Ponta, îl șantajează pe „prietenul” Liviu că dă drumul la adevărurile mici, de mână, defensive, legate de prieteniile lor, „suspecte”, cu Coldea și cu SRI.

Întrucât, de vreme ce spune despre aceste adevăruri scurte, „le știm noi”, Ponta recunoaște că și el „suferă” de aceleași legături simandicoase. Iar asta ne duce cu gândul, firește, și la sistem. Între altele…

Cinci ani de adevăruri mici înseamnă, cu adevărat, un pericol mare pentru Liviu Dragnea, dacă ele vor fi anume „sifonate” la extern.

Și atunci, apar câteva întrebări, pe măsura adevărurilor promise.

Cât de grave sunt adevărurile mici?

Le-a știut Ponta, încă de la vremea „facerii” lor sau le-a aflat abia ieri, la serbarea majoratului?

Dacă adevărurile sunt grave, iar premierul de la acea dată le-a știut, cine l-a făcut să tacă? Teama? Interesul? Gradul?

Este el complicele „adevărurilor mici”, sau doar ochiul și timpanul opus lor?

Traian Băsescu, la vremea lui,  a rostit, despre Ponta, câteva adevăruri mici, sau numai o minciună mare?

Și adevărurile mici ar putea avea picioare scurte?