Iohannis a mușcat din mărul otrăvit

Au ieșit în stradă sub impulsul generat de moartea violentă a colegilor lor de generație – mereu mai multe vieți care se sting, de la o zi la alta, cu visurile, iubirile și poveștile lor minunate, sărăcindu-ne spiritual pe noi toți, ca națiune -, cerând schimbarea multor norme pseudo-democratice – în anumite cazuri, realizabilă, în altele încă nu, fiind necesar să mai treacă un timp, până când lumea se va elibera de prejudecăți și cutume. Dar, cel mai important, copiii aceștia generoși au cerut o altă clasă politică: tânără, curată, nespurcată la bani și corupție, nepervertită și îmbătrânită în rău, neanchilozată conform ADN-ului lor, de „oameni noi”, zămisliți în „laboratoarele” comuniste.

Au cerut să fie conduși de oameni învățați cu Europa, cu educația, cu cititul și socotitul, cu modestia și corectitudinea.

Și părea că mitingul lor generase o cale spre conștiințele amorțite ale prea multora dintre conaționalii lor, inclusiv către cele ale politicienilor desprinși de lumea reală, imediată.

Că o astfel de tragedie, „explicată”, o dată în plus, de emoția extraordinară a generației celor pierduți, i-a făcut să priceapă ceva din rostul lor de reprezentanți ai societății, ai poporului, acela de „servitori” ai intereselor cetățenilor – de cele mai multe ori, mai pregătiți și mai de caracter decât delegații lor aleși, însă mult mai aplicați profesional și mereu în criză de timp, pentru a-și susține, ei înșiși, drepturile în agora, ca la facerea democrației.

Acum, își făcuseră timp, cerând schimbarea, grabnică, a celor trimiși de ei acolo, în Parlament, pentru că „nu-i mai reprezintă”.

Pentru că, o Constituție prea îngăduitoare îi lasă să-și facă de cap, să genereze și să oploșească corupția, să interfereze actul de justiție, să legifereze în sprijinul crimei organizate.

Pentru că, încă un an de luptă cu justiția și cu adevărul, implicit de conviețuire în cârdășie cu crima organizată, în actuala dezordine geopolitică, ar putea însemna pierderea perspectivei, cel puțin, europene.

Și când totul era posibil, când președintele și majoritatea partidelor părea că au înțeles acest deziderat, mai puțin Popescu Tăriceanu – schimbarea grabnică a acestei stări prin organizarea de alegeri anticipate -, totul s-a întors pe dos, peste noapte.

Președintele a considerat că anticipatele nu-și au rost; PSD a propus un „tehnocrat” sadea, în persoana lui Liviu Voinea, fostul său ministru de finanțe – „așa cum a cerut strada”; PNL a anunțat, prin Alina Gorghiu, extrem de agitată la ieșirea de la consultările cu Iohannis, că, „dacă asta e propunerea președintelui, numirea unui tehnocrat, atunci vom susține persoana numită de el”.

De ce această schimbare de opinie, după ce Cotroceniul anunțase o „schimbare de paradigmă”?

De ce această bătaie de joc a lui Liviu Dragnea, care ne-a anunțat, parșiv, că l-a propus pe tehnocratul Liviu Voinea, conform portretului-robot generat de piață?

De ce o atât de rapidă cedare a co-liderilor PNL în fața propunerii președintelui? Chiar dacă, acestuia din urmă îi revine, constituțional, rolul de a nominaliza premierul, negocierile sunt negocieri, nu?

Eu cred că, odată ce tinerii au abandonat Piață Universității, le-a trecut și politicienilor sperietura, oamenii întorcându-se la tupeul care i-a consacrat, și cu care își prezintă îndeobște pledoariile pro domo.

Așa că, este posibil să ni se aducă la cunoștință, fără multe regrete și explicații, că președintele numește un premier tehnocrat, conform preferinței politicienilor, care să formeze un guvern de tehnocrați, „susținut” de același „parlament penal”.

Doar astfel, parlamentarii vor rămâne, cu toții, pe funcții, încă un an, în care, foarte posibil, își vor legifera alte câteva privilegii, partidele și liderii lor vor scăpa de răspundere, nu vor mai da socoteală pentru greșelile guvernului, vor avea timp, berechet, pentru a-și negocia listele electorale – adică, pur și simplu, n-o să-i mai doară capul.

De ce n-au mai ieșit, brusc, tinerii în stradă?! I-a părăsit spiritul civic și justițiar? Nu le mai pasă? Le este indiferentă soarta și viitorul lor? Nu cred!

Dar cred că un răspuns, la toate aceste întrebări, ar putea avea serviciile.

Părerea mea e că revolta, spontană, a tinerilor a fost lăsată să se dezvolte doar până ce cadavrele politice ale numiților Ponta și Oprea au fost duse, spre binele tuturor, la groapa istoriei. Până în momentul în care reprezentanții administrației sectorului 4, răspunzători de tragedia din Club „Colectiv”, au intrat în malaxorul justiției.

Și apoi gata! Politicienii corupți nu trebuie complet îndepărtați. Ei pot fi folosiți la diverse ocazii.

P.S. În 2016, în cazul în care țara va funcționa cu un guvern de tehnocrați, singurul care va deconta toate neîmplinirile, decepțiile și erorile unui guvern șicanat de „parlamentul penal, care n-a plecat la tribunal”, așa cum au cerut tinerii din stradă, va fi Klaus Iohannis. Cu mantă, și PNL!

Iar dacă ne-am alege cu un guvern, pompos zis, „de uniune națională”, format din vechile noastre cunoștințe politice, va fi și mai trist.

Cred că președintele a mușcat, adânc, dintr-un măr otrăvit.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU