Iohannis, girantul acestui Parlament

Și n-ar avea cum să fie altfel, câtă vreme, cu toții, sunt o apă și-un pământ: liberali, pesediști, uneperiști, aldiști, udemeriști și cine mai știe câte feluri de blatiști.

Ai zice că, pe canicula asta „insolantă”, singurul care mai opintește la menținerea democrației în meleag e nevorbitul nostru președinte, care tace și le face.

Cum spuneam mai sus, după ce a cerut reexaminarea proiectului de modificare a Statutului aleșilor locali, potrivit căruia primarii și președinții de consilii județene pot rămâne pe funcție chiar dacă sunt condamnați la închisoare cu suspendare – nu și dacă sunt condamnați cu executare -, Iohannis a contestat actul normativ la CCR, pe motiv că „noua opțiune a legiuitorului este conjuncturală, nu ia în considerare un interes social real și vine în contradicție cu valorile sociale ocrotite prin lege”.

Iar Comunicatul Președinției sună așa: „Intervenția legislativă asupra art.9 lit. f) și art. 15 lit. e) din legea dedusă controlului de constituționalitate conduce la interpretarea că se permite continuarea exercitării mandatului de consilier local, consilier județean, primar și președinte al Consiliului Județean de către o persoană condamnată penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării pedepsei (art. unic pct.1 și 2 din lege). Considerăm că, fie completarea realizată nu poate fi interpretată decât în sensul jurisprudenței constante a Curții Constituționale ce nu face distincție în funcție de modalitățile de individualizare judiciară a pedepsei, ci menționează doar faptul că pedeapsa privativă de libertate trebuie executată (în formele prevăzute de legislația penală în vigoare), fie intenția legiuitorului a primit o redactare defectuoasă, ipoteză în care aceasta nu respectă nici cerințele de claritate și previzibilitate a legii, așa cum rezultă acestea din art. 1 alin. (5) din Constituție și au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, și nici exigențele principiului egalității, așa cum rezultă acesta din art.16 din Constituție”.

Am inserat aici acest text, ca să nu spună cineva că n-a spus-o.

Pentru că și eu am s-o spun, acum, din nou: să dea Dumnezeu ca, CCR, în noua sa componență, să mai ia, vreodată, în seamă, ceea ce face și spune președintele. Părerea mea, pe care am mai exprimat-o aici, este că toate aceste acțiuni sunt târzii și aproape inutile.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU

Tot ceea ce se-tâmplă acum, în Parlament, este consecința refuzului lui Klaus Iohannis de a organiza alegeri anticipate, după demisia lui Ponta.

Este primul care ar fi trebuit să ia în calcul posibilitatea creării, în acest for legislativ, a unei opoziții la democrație, inițiată și condusă de majoritatea pesedist-aldist-uneperistă, ca ultimă redută în războiul dus cu președinția și ruina politic-„opozantă” PNL-PDL.

Președintele nu are nicio scuză – poate, cel mult, aceea că s-a gândit la liniștea mandatelor sale, acceptând un blat politic.

Personal, cred că este direct răspunzător de erodarea imaginii sale, ca președinte, dar, mai ales, de decontul politic suferit de PNL, în urma instalării unui guvern de tehnocrați fricoși și, la fel, de blatiști.

Cum ar putea fi altfel, câtă vreme guvernarea sa aparentă se sprijină pe cel puțin două eșaloane politice, cu o componență, în majoritate, pesedistă, completate cu ceva relicve useliste?