Apoi repetă: „Nu-mi amintesc”, cu tonul: „Cum îți permiți dumneata să-mi pui mie o asemenea întrebare?”.
Interesant.
Îi împrospătez eu memoria, întrucât am dat 10 ani meditații de fizică și matematică înainte de `89. Banii se primeau gheață, ad labam, Herr Iohannis. Prețurile per oră de după `89 nu le știu, că n-am mai practicat meseria, dar ca să-ți cumperi o casă din meditații trebuia să ai zeci de elevi, de dimineață până seara, ani de zile.
Herr Iohannis nu uită să ne spună însă, asta ține foarte bine minte, că a cumpărat 6 (șase) case cu banii din meditații pe care nu-și amintește cum îi lua (Mare om, dl. Klaus Werner Iohannis. Nici Einstein, pe când preda la Princeton, nu cred că aduna atâtea case dând meditații în timpul liber).
Ba îl mai și întreabă pe moderator, care e prețul unei meditații? Nu știu, răspunde dl. Pândaru. „Ei, vedeți”, expectorează flegmatic Herr Iohannis, „nu știu cu nu-mi amintesc fac casă bună”. Așa e, dar cu o corecție: fac case bune.
Candidatul Iohannis spune că a dobândit casele în mod legal. Știți cum se numesc achizițiile legale făcute cu sume evazionate fiscal? Geldwäsche, spălare de bani, Herr Iohannis.
N-am să-l acuz de asta pe candidatul ACL, să hotărască alegătorii despre ce e vorba, dar sunt nevoit să constat că „sasul sobru” începe să-i sufle în ceafă lui Ponta în materie de trufie și tupeu.
P.S. Asupra răspunsului la întrebarea ” Foarte mulți profesori se pot întreba cum de n-au făcut și ei 6 case din ce câștigă?…” las cititorii să comenteze. Dl. Iohannis a răspuns: „Ghinion”.