Iohannis – jocurile foamei de voturi

Ce-a vrut Donald J. Trump? În „războiul rece” cu Germania – să coalizeze România cu Ungaria, Polonia și Italia, ca să-și construiască un cap de pod în Uniunea Europeană. (Profită Franța lui Macron, care se străduiește să răstoarne balanța de putere cu Germania).

Două beneficii – unul personal și unul electoral, în urma vizitei președintelui Iohannis la Casa Albă: cel personal, pentru ambasadorul Maior, care și-a securizat postul la Washington; electoral – firmanul pentru a doua domnie.

La schimb, Klaus Iohannis a dat bucuros o leapșă Germaniei cu Memorandumul SUA-România pe tema tehnologiei 5G, doamnei  Merkel, personal, o susținătoare înverșunată a companiei Huawei, în ideea că, decât s-o asculte americanii, mai bine speră să n-o asculte chinezii.

În treacăt fie spus, identificarea China ca pericol de Securitate, care apare și în Declarația Comună – justificată de războiul comercial în desfășurare, în cazul lui Trump – nu are nici o justificare geostrategică în cazul României.  

De altfel, ușa Berlinului i s-a închis și nu de alaltăieri candidatului Iohannis, deschizându-se pentru candidatul Barna (via Moscova, prin eminența cenușie a USR-PLUS, Florian Coldea).

Cei doi candidați la președinția României, care se definesc de dreapta, s-au și așezat în blocstarturi: Iohannis cu șapca dăruită de Trump și Barna sub culorile Uniunii Europene.

Problema e că președintele în funcție nu-și dorește o competiție în turul doi cu reprezentantul USR-PLUS. Fapt pentru care va folosi toate pârghiile – și are! – pentru a o scoate pe doamna Dăncilă la înaintare în turul doi – un candidat gata-bătut, în fața căruia va cîștiga cum îi place: confortabil.