Iohannis, la Timișoara: „Așa pățește cine se ia de români – pierde!”

Mă temeam de asta, încă înaintea campaniei pentru Prezidențialele din 2014. Plutea ceva în aer când am scris „Miticizarea mitizatului”:

„Care e marele atu al lui Klaus Iohannis la prezidențiale? Klaus Iohannis. Numele lui sună ca o mantra geopolitică: e clar că-i neam cu Angela Merkel și c-o să avem și noi, în sfârșit, o protecție în marile cancelarii, un loc mai în față, ceva. Tăcerea lui e charismatică. Tăcerea lui e elocventă și repetă aceeași idee-forță: sunt Klaus Iohannis. Toate cârcotelile se topesc în aura mitică a Salvatorului Teuton. Românii ascultă cum pronunță cuvintele – raaar, apăsat, apodictic – și simt cum se indexează pensiile, cum se umflă salariile, cum se umple șaorma cu de toate, cum crește PIB-ul. Provincialismul exaltat al bazarului nostru politic se clatină sub greutatea unui nume: Klaus Iohannis. Toate acestea, cu condiția ca mitul Salvatorul Teuton să nu se miticizeze. Care-i pericolul? Să ia limbariță Klaus Iohannis, cât stă prin București”.

După cinci ani, mă întreb de ce își compromite bronzul sub reflectoarele mitingurilor, în loc să aștepte liniștit, într-un loc exotic, cel de-al doilea mandat care i-a fost hărăzit.

Astăzi, la Timișoara, un spectacol populist până la grotesc:

„Despre reconstrucția unui stat se vorbeste după un război. Noi suntem în război, suntem în plin război cu PSD-ul. Dar de ce facem noi asta? De ce suntem noi în război cu PSD? Fiindcă voi, liberalii, și cu mine suntem oameni ai păcii, ai construcției, ai oamenilor care doresc să dezvolte România. De ce am intrat noi în război? Vă amintiți cum a câștigat PSD cu lapte și miere și, din prima zi de mandat, au început să atace România și pe români, au început cu Justiția, ei, gașca de penali, au început să atace Justiția din România. Și ne-am opus, și voi și eu (nimic despre oamenii din stradă, n.m.), după care au început să atace toate sistemele mari din România, au început cu Justiția, au început să înșurubeze neamuri și pretenari în Învățământ, în Sănătate (obieceiul pământului, n.m.), și nu s-au mai oprit, cum se zice la noi, nu a mai dat Sfântul să se oprească. Am rămas cu toții mască_când au început să atace economia românească_când (rafală de cacofonii de care Vasilica ar fi invidioasă, n.m.) au început să atace partenerii noștri, au început să atace pe români. Cineva trebuia să spună: și asta am făcut noi, voi și cu mine. De aceea suntem în război, fiindcă cineva trebuie să ia partea României și de aceea suntem în acest război și vom câștiga acest război, și am început bine. Ați văzut fețele lor la Moțiune? Îngropăciune, nu alta. Așa pățește cine se ia de români – pierde!”.