Iohannis, mergi în stradă! Ce-ai să pierzi?

Partidele din Kiseleff fie se fac că nu înțeleg – fapt primejdios -, fie chiar nu înțeleg – fapt reprobabil -, ce anume le cere „strada”, indiferent cât de coerent, sau nu, se exprimă aceasta.

Majoritatea tinerilor protestatari, cinstiți și revoltați – care, din păcate, începând chiar de miercuri seara, au fost infiltrați cu elemente manipulate și provocatoare -, nu mai vor să se lase conduși de oameni politici corupți, slabi și iresponsabili. Pe scurt, de „făuritorii” unui sistem ineficient, care a generat, timp de peste 25 de ani, convulsii unei democrații prea originale. Vor, desigur, prin cerințele lor, să transforme acest sistem eșuat lamentabil, într-unul funcțional, democratic, care să definească un stat, cu adevărat, de drept.

„Vrem o țară a noastră”, spunea o tânără protestatară. Anume, o țară din care tinerii români să nu mai fie obligați să plece în exil, din cauza proastei administrări, să moară cu zile, să trăiască din șomaj, să facă școali degeaba. Nici ei, nici familiile lor.

Este foarte greu de înțeles că oamenii ăștia vor, pur și simplu, ca un „Parlament penal să meargă-n tribunal”, așa cum scandează de atâtea zile? Pentru că ei nu se mai simt reprezentați de combinatorii, incompatibilii, plagiatorii și producătorii de legi pentru propriile interese?

Ei bine, da! Vor un Parlament nou, reprezentativ și mult mai redus numeric; vor ca, în virtutea regulilor democratice, nu să piară partidele politice, ci să se primenească, să promoveze alte fețe și alte caractere, să-și pensioneze corupții și pe cei cu probleme.

Vor, în sfârșit, un guvern format din oameni decenți, serioși, inteligenți și cu știință de carte, nu aroganți, impertinenți și profitori.

Iar asta, cât se poate de repede.

Există, evident, două posibilități: prima, un guvern format din tehnocrați, figuri absolut noi, care să funcționeze și să pregătească alegerile parlamentare din toamna lui 2016 – ce vor avea de surmontat lipsa de experiență și, probabil, „atacurile” găștilor din vechiul parlament, stăpânite de aceleași impertinențe gregare; a doua, punerea de acord a întregului spectru politic asupra organizării de alegeri anticipate.

De ce este mai convenabilă a doua variantă? Pentru că satisface, cât se poate (constituțional) de repede, dorința protestatarilor: dizolvarea actualului Parlament, care, după cum spun ei, nu-i mai reprezintă; organizarea de alegeri conform noii legi electorale, ceea ce presupune un număr redus de deputați și senatori; posibilitatea partidelor de a-și face curățenie la vârf și de a includere pe liste mai mulți tineri, mai multe personalități responsabile și fără antecedente, în consecință, mai mulți oameni de bun simț.

De ce e neapărat necesar să ne raportăm la revendicările tinerilor?! Pentru că, vrem nu vrem, invocăm sau nu cutume, ne speriem de schimbări și de o nouă abordare în politica negocierilor, în ultimă instanță trebuie să fim conștienți că, la ora asta, strada se impune, și e dreptul ei.

Poate că, într-o democrație adevărată, alta ar fi fost situația, dar în aceasta, a noastră, cripto-securisto-comunistă, în care administrația s-a comportat penibil și, iată, criminal, strada are drepturi. Pentru că ea suportă consecințele.

Apropo, poate că Iohannis s-a grăbit invitând la Cotroceni, vineri sau sâmbătă, reprezentanții străzii – deși, eu sunt aproape sigur că, în două-trei zile, „revoluția bunului simț” va fi infiltrată și înlocuită cu vechile comedii de prost gust; iar semnele sunt tot mai clare, de la o zi la alta.

Dar ar fi putut, oare, să ignore vocea străzii? Și, dacă n-ar fi ignorat-o și n-ar fi invitat-o la discuții, unde-ar fi auzit-o? În stradă?

Ar putea fi benefică, pentru el, o baie de mulțime și faptul că, prin prezență, se cheamă că susține strada. Dar, din păcate, în acele condiții, nu poate fi vorba de negocieri.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU