Încep să mă obișnuiesc cu mascota noului Guvern – Ion Ștefan, titularul portofoliului cel mai greu de ținut minte: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Ieri-dimineață se îndrepta încântat spre noul său loc de muncă. Întrebat de jurnaliști „Ce vă programați astăzi?”, Ștefan a răspuns clipind des: „Eu sper să pot face lucruri importante pentru România”. Beton!.
Asta m-a motivat să-mi dau raita zilnică pe site-ul Președinției, unde consult cu reînnoită speranță rubrica, ortografiată cu majuscule, „NOUTĂȚI DESPRE PROIECTUL DE ȚARĂ”. Ultima noutate datează din 16 octombrie 2017: „A patra reuniune a Comisiei Prezidențiale privind Proiectul de țară”. Următoarea reuniune, promisă „la începutul lunii noiembrie”, n-a mai avut loc niciodată.
Însă, la ceremonia depunerii jurământului, premierul Orban a venit cu o veste minunată: Proiectul de Țară „va fi prezentat românilor în curând”. Deci, nu mai târziu de 2024.
E cel mai solid argument ca lui Klaus Iohannis să i se ofere și al doilea mandat. Să poată, cum zic miticii, să continue proiectele.
Păcat că evită să-și facă bilanțul. Primul mandat a fost un record absolut: cinici ani în care și-a plimbat marțial mediocritatea, performând fără partitură, eminamente după ureche, ca la marile concerte de manele.
Din acest Weltanschauung s-a născut premierul Dăncilă și, mai nou, ministrul Ștefan.