Ipocrizie, numele tău e Hillary
Și-a lansat cartea marțea trecută la New-York și a vândut deja cel puțin o mie de exemplare, dacă ar fi să ne luăm după numărul susținătorilor care au așteptat-o de cu noaptea în fața librăriei.
Hillary Rodham Clinton (semnează toate cărțile și cu numele de domnișoară, ca să pricepem că n-a fost niciodată doar soția soțului său) își explică eșecul din alegeri, transformându-l într-un succes personal – rețeta celorlalte două volume autobiografice, Living History („Istorie trăită”, 2003) și Hard Choices („Decizii dificile”, 2014).
Pentru tipul acesta de literatură autoencomiastică e nevoie nu doar de răbdarea de a o parcurge, ci și de un stomac puternic, deși ghostwriters (scriitorii-fantomă) sunt, de regulă, stiliști iscusiți.
Foarte curând voi avea cartea și mă voi supune supliciului de a o citi. Cele câteva fragmente oferite publicului de presa americană și cele două interviuri acordate de doamna Clinton CNN și CBS sunt profund revelatoare.
Am înțeles de ce în titlu nu există semnul întrebării. Intuiesc, din declarațiile autoarei, că marea performanță a cărții e lipsa oricărei interogații din cele peste 400 de pagini. Fostul Secretar de Stat nu are nici o nedumerire. Știe bine ce s-a întâmplat și are o listă de vinovați, care începe, „autocritic”, cu buna sa credință și se încheie cu rușii și Obama (fostul președinte, deși a susținut-o, nu s-a dovedit destul de ferm în a sublinia amestecul lui Putin în susținerea lui Trump).
În interviul de zilele trecute cu Anderson Cooper de la CNN, în spatele zâmbetului larg al doamnei Clinton – greu de cântărit ce clocoteau mai puternic: resentimentele sau autocompătimirea („Atâta vreme a vieții mele publice am simțit ca mă aflu la înălțime, pe o sârmă, fără plasă”).
Nu vreau să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Hillary Rodham Clinton ar fi câștigat alegerile. Mă întreb însă care ar fi fost soarta omenirii astăzi, dacă Democrații ar fi propulsat un alt candidat.