„Nu cred că Iranul a fost sau va fi vreodată o amenințare existențială pentru Israel. Tot mai mulți oameni încep să gândească așa”, a declarat Halevy, adăugând: „Dacă noi n-am reușit, în acești 70 de ani, să construim un nivel solid de securitate, care să ne ofere posibilitatea de a ne confrunta cu orice pericol, atunci cred că am eșuat în misiunea noastră. Sper că nu vom fi nevoiți să testăm ceea ce am realizat, dar eu cred că Israelul va supraviețui oricărei amenințări”.
Nu o dată în ultimii ani, fostul șef al Mossad a intrat în conflict deschis cu premierul. În februarie 2015, Halevy făcea o rece radiografie puterii lui Netanyanu: „Prim ministrul vede în prim ministrul britanic din vreme de război, în Churchill, modelul său. Are afișată în birou o fotografie mare a liderului britanic. Însă, de fapt, e antiteza absolută a lui Churchill, pentru că, în vreme ce Churchill a proiectat putere, încredere, strategie și credință absolută în victoria finală a Marii Britanii, Netanyahu invocă în mod repetat Holocaustul, Inchiziția spaniolă, teroarea, antisemitismul, izolarea și disperarea, întruchipate în aluzia sa frecventă la amenințarea existențială”. Și, spre deosebire de Churchill, care a știu să țină ridicat moralul poporului său, Netanyahu are talentul de a băga spaima în oameni. Cel mai bun exemplu rămâne poziționarea sa față de Iran, ca o catastrofă iminentă.
A spus-o și Meir Dagan, un alt fost șef, legendar, al Mossad (2002-2011), cel care s-a stins în martie și care a fost băgat postum în golăneala numită Black Cube România. Prin 2012, când Netanyahu declara că se pregătește să atace preventiv Iranul, Dagan a catalogat asta drept „cea mai proastă idee”. Halevy a numit-o „o greșeală teribilă”, spunând: „Nu cred că există o amenințare existențială la adresa Israelului. Cred că iranienii ne pot provoca o mulțime de daune, dacă vor reuși într-un fel sau altul să lanseze un dispozitiv nuclear care va lovi solul aici, în Israel. Dar în sine acest lucru nu aduce sfârșitul Statului Israel (…) E aproape ca și când i-ai invita să facă asta, fiindcă o să zică: dacă israelienii înșiși cred că sunt vulnerabili și pot fi distruși, atunci e un temei suficient să mergem și s-o facem”.
Un singur element, esențial, nu intervine explicit în discuții: puterea nucleară a Israelului.
O fotografie rară îi prezintă pe cei doi, Halevy și succesorul său Dagan, după investirea celui din urmă, în decembrie 2012, alături de premierul de atunci, Ariel Sharon. (În stânga, Meir Dagan, în dreapta lui Sharon – Ephraim Halevy).