Istoria ieroglifică a regimului Băsescu-Ponta

Una dintre cărțile de care nu mă despart e „Istoria ieroglifică” a princepelui Dimitrie Cantemir. Un romanț cu cheie,  un carnaval al cuvintelor, o istorie a lumii moldo-valahe a  începutului de secol XVIII – un „rai spândzurat” (ținutul „fericirii nestăruitoare”). 

Autorul – care-și rezervă sieși chipul inocent 🙂 al Inorogului –  e martorul și, de cele mai multe ori, pătimitorul acestei istorii, în care se înfruntă „paserile rumpătoare” (boierimea  Țării Românești) cu „jiganiile rumpătoare” (boierimea Moldovei). 
În lunga înșiruire de dregători mai mari și mai mărunți, două personaje ne sunt nouă binecunoscute: domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu (căruia Cantemireștii îi purtau o ură neîmpăcată), închipuit de Corb, și Vodă Mihai Racoviță  (care a domnit de trei ori în Moldova și de două ori în Țara Românească), închipuit de Struțocămilă.

În jurul Inorogului și al neamului său, se desfășoară o țesătură deasă de intrigi, în care, pe lângă Corb și Struțocămilă, intervin Pardosul (leopardul), Leul, Vulpea, Ciacalul (șacalul), Râsul, Șoarecele, Vidra, Nevăstuica, Coțofana, Liliacul,  Privighitoarea, Hameleonul (cameleonul), Veverița, Lebăda Bătrână și o mulțime de ogari, cotei, cîini, muște, tăuni, viespi, trântori.

Între țara paserilor și țara jigăniilor se cască, amenințătoare,  împărăția tăcută a peștilor (Imperiul Otoman).
Dacă ar fi să purcedem la un exercițiu de imaginație, căror chipuri de paseri și jigănii – („paseri dobitocite și jiganii păsărite”) – le-am găsi asemănarea, într-o istorie ieroglifică a regimului Băsescu-Ponta?

Mă risc și vă dau de-un paregzemplu: Râsul parc-ar aduce cu Băsescu, iar Hameleonul – cu Ponta. Vorba princepelui: „Râsul hohotea, iară Hameleonul fâsâia”…