Americanii au o expresie foarte plastică pentru ceea ce se petrece acum în România: „the shit has hit the fan”. Adică, într-o traducere de care Irina Margareta Nistor ar fi mândră, treaba aceea urât mirositoare a lovit ventilatorul. Și a început inevitabil să împroaște. Încă nu știm cât, încă nu știm cum, încă nu știm de ce și mai mult ca sigur nu vom ști prea curând și prea complet ceva concret. Dar putem analiza câteva ipoteze.
Cu rezerva că nu uităm faptele cunoscute deja. Vorbim despre un fost deputat inculpat sau trimis în judecată în 4 dosare penale de corupție, care a fugit din România de aproape o lună și care este căutat la nivel național și internațional pentru arestarea preventivă, datorată încălcării controlului judiciar impus de o instanță. Vorbim despre un personaj căruia până acum doi ani nu i-a fost deranjată o scamă de pe costum de către procurori, judecători sau servicii secrete, iar când preșul i-a fugit de sub picioare, a început să acuze „Sistemul”, la fel ca toți infractorii sau inculpații ale căror fapte sunt investigate. E vorba de același „Sistem” despre care acum doi ani Sebastian Ghiță nu ar fi zis (public) că există și că face rău oamenilor de bine. Sau poate că, inocent om de afaceri în strânsă relație cu serviciile secrete, nu îl cunoștea? În orice caz, nu vorbim despre un „erou al adevărului”, ci poate, în cel mai bun caz, despre un oportunist ajuns la disperare, care vrea să arate că nu a crescut singur pe lume, de capul lui.
Acest exercițiu binevenit într-o democrație, prin care un serviciu secret susține că își anchetează propriul șef în legătură cu acuzațiile unui infractor fugar, are marele dezavantaj de a credibiliza în ochii publicului toate elucubrațiile trecute, prezente și viitoare ale lui Sebastian Ghiță, personajul despre care știm faptele de mai sus. Este un cec în alb pentru Ghiță, care poate deveni foarte periculos. Dar uneori adevărul (să nu uităm că și un infractor sau inculpat mai poate spune lucruri adevărate din când în când) iese la iveală producând niscaiva sânge pe pereți, așa că putem și merită să ne asumăm acest risc, cu toate minusurile sale.
Să trecem repede peste ipoteza că afirmațiile și dovezile lui Ghiță, câte sunt ele (o fotografie neclară și o chitanță fără preț pe ea), sunt false. Pentru că asta ar însemna că situația în care ne aflăm acum este doar un moment oportun pentru debarcarea lui Coldea din fruntea SRI, lucru la care, sper că nu se îndoiește cineva, tabere politice și din servicii lucrează activ și poate nu de ieri, de azi. În plus, dacă se va dovedi așa, iar generalul Coldea va fi scos nevinovat de „comisia de anchetă internă”, s-ar reedita episodul din 2007, când Coldea a mai fost o dată suspendat pentru anchetă parlamentară, iar apoi repus pe funcție (episodul Mircea Geoană – note informative despre judecătorii de la Curtea Constituțională, semnate de Coldea). Doar că acum reputația sa ar rămâne cu un etern semn de întrebare, cam mare pentru o asemenea funcție în SRI.
Să venim la ipoteza că ce spune Sebastian Ghiță despre vacanțele la Disneyland, în Seychelles sau în Toscana, petrecute alături de Florian Coldea, împreună cu soțiile, este real. Că șeful operativ al SRI și-a petrecut ani de zile la rând vacanțele, cel mai recent în 2012, la o vilă medievală din Toscana italiană, numită atât de ironic pentru întreaga situație „Locanda dell`Amorosa” (Amorosa este numele localității unde se află vila, dar înseamnă „iubăreață” sau „iubitoare” în italiană), cu un domn care acum este acuzat că în acea vreme și după aceea comitea mai multe infracțiuni de corupție. Corupție cu care SRI se lupta, fiind vorba de o amenințare la adresa securității naționale, corupție împotriva căreia SRI colabora cu DNA în anchetele sale.
Ce scuze i s-ar putea găsi generalului Coldea, în cazul în care aceste vacanțe cu Ghiță sunt reale? Să zicem că îl prelucra informativ pe acest băiat deștept care juca pe degete miliarde de euro din contractele IT cu statul, inclusiv cu SRI și care nu mult mai târziu punea țara la cale alături de premierul României, Victor Ponta, tăind și spânzurând în administrația centrală și locală? Să zicem că poate Ghiță era angajatul lui Coldea la SRI, direct sau sub acoperire, și mergeau ca niște buni colegi, la grătar în insulele Seychelles? Oricum ar fi, nu cu asta se ocupă un șef de serviciu secret.
Ce putem deduce din această ipoteză a veridicității acuzațiilor lui Ghiță? Sunt doar două variante. Una este că SRI știa ce se întâmplă, fiind vorba despre comandantul operativ al acestui serviciu secret. Și atunci, asta înseamnă că ani de zile a existat o cârdășie între SRI și Sebastian Ghiță, tradusă în câteva aspecte vizibile oricui este atent – ascensiunea fulminantă în afacerile IT cu statul a acestui tânăr personaj (Ghiță are astăzi 38 de ani, deci în presupusele sale vacanțe cu Coldea avea doar cristica vârstă de 33 de ani), lipsa de interes a oricărui organ de anchetă pentru afacerile sale care ridicau semne de întrebare de ani de zile, în presă (singurul său dosar penal ante-2015, Tracia, a murit în instanță de bătrânețe, acoperit de praf).
Într-o atare cârdășie, pecetluită prin vacanțe petrecute împreună de Ghiță și de Coldea, se putea petrece orice. Nu doar propășirea financiară a domnului Ghiță, ci poate și potcovirea cu diverse dovezi, rapoarte sau dosare pentru adversarii de afaceri sau politici ai domnului Ghiță. Pentru că, nu-i așa, când doi prieteni de încredere fumează un trabuc și beau un whisky pe terasa unei vile din Toscana, ei pot discuta și conveni multe.
A doua variantă este că SRI nu a știut ce se întâmplă. Desigur, această variantă stârnește hohote de râs sau de plâns, după caz: oare chiar putem crede că avem un serviciu secret care habar nu are cu ce se ocupa șeful său operativ în timpul liber, plecând în destinații de vacanță cât se poate de neconspirate, cu oameni de afaceri și oameni politici (vezi susținerea că și social-democratul Vasile Dîncu a participat la excursia în „iubăreața” Toscană)? Și tocmai aici rezidă și fractura de logică a acestei „anchete interne” de la SRI. Ce fel de serviciu secret este acela care are nevoie de o anchetă internă pentru a afla ce face șeful său în timpul liber? Presupunem că un serviciu secret și a sa „Protecție Internă” cu asta se ocupă, știe ce se întâmplă sau află destul de rapid, nu la 5 ani de la petrecerea faptelor.
Cum s-a ajuns la situația din prezent? Când te bălăcești prea mult alături de personaje precum Sebastian Ghiță, când intri în cârdășii sau te uiți în altă parte, ca să nu fii nevoit să închizi ochii la ilegalități petrecute sub nasul tău, există mereu un risc: acela ca un personaj ajuns la disperare să înceapă să dea cu bâta în baltă. Și să stropească.
Pentru că până la urmă, aceste lozinci strigate de corul inculpaților zilei, împotriva „sistemului” care îi persecută, nu este altceva decât o revoltă: cum, ne-ați ținut atâta timp în brațe, ne-ați tolerat sau chiar ați avut de câștigat de pe urma noastră, iar acum vreți să ne trageți la răspundere cu legea în mână? De la niște milioane de euro în sus și de la niște măgării ilegale încolo, acest lucru devine inacceptabil pentru cei mai mulți.
PS: Mulți așteaptă acum ca ventilatorul adevărului să ajungă cu împroșcatul și la șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, cealaltă țintă predilectă a lui Sebastian Ghiță. Poate că atunci când „inculpatul fugar” va veni cu cine știe ce chitanțe, fotografii sau înregistrări, altele decât cucuvele mov, anecdote de prin via de la Budureasca și emailuri printate pe coli A4, cineva se va simți totuși dator să dea niște explicații publicului sau va pune de vreo „comisie de anchetă a deontologiei profesionale”. Pentru că deocamdată șefa DNA nu-i poate da satisfacție din proprie inițiativă unui personaj inculpat chiar de procurorii din subordinea ei.