„Iubiți, iubiți și iarăși iubiți! Cu bucurie!”

Sora Candida Bellotti s-a născut la Veneția, straniul oraș al tuturor commediilor, al măștilor și miracolelor, orașul Papei Pius al X-lea. În cei șapte ani buni cât le-a fost Patriarh, venețienii îl urmăreau cum alunecă pe sub porticuri, purtând robele cârpite ale predecesorilor săi, îndreptându-se, Sărăcuțul, spre Muntele de Pietate. Amaneta și dăruia, binecuvânta și vindeca, iar atunci când credincioșii l-au  petrecut cu privirea plecând spre Pontificat, le-a strigat din gondolă: „Mort sau viu, mă voi întoarce!”. Și s-a întors mort.

Sora Candida și-a depus voturile monahale în anul 1932, în Insitutul „Slujitoarele Bolnavilor”, un fel de Cruce Roșie întemeiată de Sfântul Camillo de Lellis. A purtat până la moarte rasa albă cu roșu a infirmierelor ordinului.

Ce pot spune despre un om care, cu dedicație, cu smerenie și-a făcut datoria, slujind lui Dumnezeu și oamenilor? Un astfel de om nu e, slavă Domnului, nici măcar subiect de știre.

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu am dat BANI să-l cunosc pe Trump. Sunt mai zgârcit”

19:30

ACTUALITATE Victor Ponta: „Cu cât avansează INTELIGENȚA artificială, cu atât avansează și prostia naturală”

19:00

Îmi pot închipui cum în mintea ei suna încă dangătul neliniștitor al clopotelor de ceață.

M-am apucat să scriu toate astea, doar ca să vă pot împărtăși secretul longevității sorei Candida, așa cum îl exprima ea celor care veneau să-i ceară un cuvânt de folosință: „Iubiți, iubiți și iarăși iubiți! Cu bucurie!”.