Kurzii din Kurdistanul irakian, cărora – cu notabila excepție a Israelului – comunitatea internațională le-a refuzat sprijinul pentru referendum, s-au exprimat după un veac de crunte oprimări. Parte din marele și bravul popor fără țară e pe cale de a construi o națiune. Nu se va întmpla peste noapte, vor fi negocieri grele cu guvernul central de la Bagdad, care a declarat că nu va recunoaște referendumul, vor fi tensiuni cu vecinii – Turcia, Iran, Siria – care se tem de un precedent în ce privește minoritatea lor kurdă. (Kurzii sirieni au apucat să anunțe că nu-și doresc secesiunea, ci o regiune kurdă într-o Sirie descentralizată – probabil federalizată).
În afara Israelului, toate celelalte națiuni se tem de destabilizări în plus într-un Orient Mijlociu al cărui nume e destabilizare. Nu atât regiunea autonomă Kurdistan le preocupă că ar putea să se rupă de Irak, ci zonele limitrofe pe care armata locală Peshmerga le-a cucerit luptându-se cu autointitulatul Stat Islamic. E vorba. În principal de multietnicul, bogatul în petrol guvernorat Kirkuk, care astăzi a votat la referendum în frunte cu guvernatorul său demis de Bagdad.
De altfel, întrebarea la care au fost chemați cetățenii să răspundă prin DA sau NU – formulată în limbile kurdă, arabă, turkmenă și neo-aramaică (asiriană) – poate stârni frisoane: „Doriți ca regiunea Kurdistan și zonele kurde aflate în afara administrării regionale să devină un stat independent?”.
Numărătoarea voturilor a început. Primele rezultate vor fi anunțate în 24 de ore. Oamenii au ieșit pe străzi să sărbătorească evenimentul. Au fost rugați însă de conducerea de la Erbil să nu-și manifeste bucuria după obicei – descărcându-și armele în aer.