Jandarmeria asfixiază România

21 decembrie 1989: protest, scandări, români nemulțumiți. Răspunsul autorităților, tunuri cu apă, lacrimogene, trasoare, muniție de război trasă de la șold. Foc, rafale, lume alergând, organe urmărindu-i pe români pe străzile adiacente. Oameni morți, oameni răniți.

Februarie 2012: miting de protest pașnic, scandări, români nemulțumiți, grup de instigatori (numai galerii?!), dale scoase din placajul treptelor din fața Teatrului Național, aruncate spre jandarmi. Gaze lacrimogene. Intervenție în forță a „țestoaselor”, violență, foc, vitrine sparte. Oameni răniți.

Februarie 2017: protest pașnic, scandări, români nemulțumiți, grup de instigatori (numai galerii?!), bucăți de bordură scoase din caldarâm și aruncate în capetele jandarmilor. Gaze lacrimogene. Intervenție în forță a „țestoaselor”, violență, foc, vitrine sparte. Oameni răniți. Miting temporar „înăbușit”.

10 august 2018: protest pașnic, scandări, români nemulțumiți, grup de instigatori (numai galerii?!), bucăți de bordură scoase din caldarâm și aruncate spre jandarmi. Gaze lacrimogene. Extrem de multe gaze lacrimogene – spray-uri, recipiente, grenade. Tunuri cu apă. Intervenție în forță a „țestoaselor”, violență, foc, vitrine sparte. Oameni răniți.

Un lanț de similitudini care m-au convins că așa arată „PLANUL”. Un plan de evacuare, de distrugere a unui miting, construit, pas cu pas, de mințile forțelelor de ordine.

Nu dă bine pentru nimeni să evacuezi Piața Victoriei, unde se desfășoară un protest pașnic al Diasporei, așa, pur și simplu. Pentru asta îți trebuie, imediat, o doză de fermitate pe care n-ai arătat-o un an și jumătate. Iar fermitatea, în astfel de cazuri, se transformă, evident, în violență.

E antinațional ca tu, Jandarmerie, să devii violentă peste noapte, chiar dacă un întreg partid, strâns în biroul lui Dragnea, stă pe lângă pereți și tremură.

În consecință, accesezi „PLANUL”. Același. Mereu același: simplu, de necontestat: un grup de instigatori, infiltrat în mulțime, care aruncă cu peturi, cu pietre, cu fise, cu brichete, cu ce au prin buzunare, cât să nu bată prea tare la ochi că au venit pregătiți. (Uneori, pentru efect, apar Molotoave). Practic, nu-i important cu ce arunci – gestul contează.

În acel moment ai motivul, sensul violenței, rostul fostei fermități. Și începi să sufoci locul și oamenii din acel loc, cu lacrimogene: nori, valuri, ceață de gaz.

Până când le iei gazul oamenilor pașnici, veniți la mitingul care te sperie, ca să-și strige nemulțumirile. Ei sunt adevăratul pericol. Pe ceilalți 30, 40, 50, câți or fi ei, pe instigatori, de, nu prea-i vezi; nu „te gândești” să-i izolezi, să-i scoți din mulțime, să-i duci la dubă și, mai departe, la secție. Ei sunt rostul tău de a fi jandarm agresiv, scrufulos la datorie, apărându-ți – cum ai jurat – conducătorii (și nu poporul, vezi bine).

„Te gândești” că e mai practic și mai cușer să-i lovești pe ceilalți, ăia pașnici: ei nu răspund, nu reacționează. Primesc și înghit: picioare în burți, în cap, în coapse. Pe urmă poți să-i arunci peste cap, peste gard, să-i arăți, mâine, lui Dan, la revista de front sau la raportul companiei ce ai produs.

Pe la 23:00, vine ordinul de luptă, codul roșu – unii spun că de la Firea, alții, că de la Dan, cu toții, că de la Dragnea. Și, luptă și dă-i, și dă-i și luptă; cu picioarele, cu pumnii, cu gardurile, cu alți nori de lacrimogene, împrăștiați la zeci de metri de locul violențelor declanșate de infiltrați – plesnind în ochii copiilor, în nasul lor, până la sufocare, până la comă, până la camera de gardă.

Apoi, pui tunurile cu apă pe ei, să le zboare gândurile rele și nemulțumirile din cap. Pe urmă, îi alergi prin oraș, cum le-au alergat ai lui Ceaușescu, pe 21 noaptea, părinții, până spre ziuă.

Într-un târziu, pe la spartul târgului, a intervenit și Iohannis cu un comunicat. Că riposta Jandarmeriei a fost disproporționată, că oamenii au dreptul la protest și că violența e de neadmis. (Ăia 200, gata leșinați, prin spitale, cu vreo câteva ore înainte, nu l-au auzit/citit. S-ar fi bucurat, dar era cam târziu).

A, și că mâine o așteaptă pe Dan, la raport.

Ce să știe femeia, cu ce se mănâncă o moarte de om. Pentru că, dacă moare cineva, e vai sufletul ei.

Și, mai ales, Doamne ferește! să i se-ntâmple ceva grav fetii ăleia, jandarmerița. Va trebui să răspundă de ce mii de jandarmi n-au fost în stare să izoleze și să rețină o mână de instigatori la violență, infiltrați în mulțime. Cred că toată lumea și-a dat seama că nemernicii care au lovit-o – după ce „echipa” a lăsat-o-n urmă – făceau parte din grupul violenților.

Nu văd un om normal la cap, venit la un mitig pașnic, să lovească astfel o femeie și să-i mai ia și arma. Sper să nu fi avut muniție.

Altfel, nu s-a întâmplat nimic – afară de faptul că iar am ajuns „Blestemul Europei” și toată presa scrie despre noi mai ceva decât despre Halep și „Buză” la un loc: de mâine, românul revine la miting (pașnic, evident), jandarmul la gazul lacrimogen și la tunul cu apă, politicienii de vârf, la treabă.

O veni și vremea răspunsurilor…