Klaus Iohannis – atins de morbul dubitației
Ajuns la sediul NATO din Bruxelles, președintele României n-a avut încotro, a trebuit să răspundă și unor întrebări privind revocarea Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție.
Prespun că, măcar în cele două ore și jumătate, cât a durat zborul spre Bruxelles, Klaus Iohannis s-a gândit la niște formule de răspuns. Constat – din păcate, fără surprindere – că explicațiile Președintelui au rămas în nota obișnuită: lipsite de substanță, contradictorii chiar în anumite părți, fără credibilitate.
„Nici un moment nu a fost o opțiune să nu respect Constituția și statul de drept”. Poate că, pentru domnia sa, cele 33 de zile de la publicarea motivării au trecut ca și când n-ar fi fost. 33 de zile în care a făcut declarații echivoce, dând până în ultima clipă speranțe nucleului său dur de susținători că se gândește intens la a nu o revoca pe Laura Codruța Kovesi – variantă explicit susținută de PNL, care luni a dat-o cu trupeu la întors și de USR, care a avut decența politică, lucru rar la un partid eminamente histrionic, de a o susține până la capăt. USR-ul, suprapus cu sine, a evitat capcana în care a căzut Klaus Iohannis și din care nici astăzi n-a reușit să se ridice: dacă Direcția Națională Anticorupție și Procurorul Șef „au făcut o treabă foarte bună”, de ce a răsplătit-o pe doamna Kovesi cu revocarea? Pentru că așa a decis Curtea Constituțională, fără alte explicații, nu e un răspuns. Iar Președintele tocmai de explicații fuge, refugiindu-se în poncife: „respect statul de drept, respect Constituția”. Respectul față de statul de drept și respectul față de Constituție intră în fișa postului. Până și Viorica Vasilica Dăncilă spune că respectă statul de drept, democrația, Constituția și toate celelalte valori fundamentale și o face aproape fără greșeală.
Rugat de simpatizanți, în toate zilele acestea, să le ofere românilor – și nu prin intermediar – încrederea că lupta anticorupție nu va slăbi, că domnia sa, personal, o va susține din răsputeri, Klaus Iohannis le-a făcut, neconvins, hatârul, părând însă a fi atins de morbul dubitației: „Voi sprijini în continuare, poate și mai mult, lupta anticorupție”… Poate și mai mult?!
E evident că greșim cerându-i Președintelui României mai mult decât poate.