Klaus Iohannis – în Săptămâna Sfidării Lelia Munteanu Editorial

Suntem în a douăzeci și doua zi de când Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care îi cere lui Președintelui României să semneze decretul de demitere a Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție.

„Aștept motivarea Curții, pe care o vom citi până o înțelegem sau până înțelegem ceva din ea, după care voi comunica ce trebuie făcut sau ce voi face eu mai exact”. Nu cred că Iohannis a folosit pluralul majestății. Cred că se referea la aparatul de specialitate al Administrației Prezidențiale. Oricum, anticipa multe și complicate niveluri de lectură. Atunci a oferit românilor primul koan, prima cimilitură: va respecta Constituția „indiferent ce se întâmplă”. Dar a respecta Constituția înseamnă a respecta decizia Curții Constituționale (din acest cerc virtuos nu putem ieși) și ar fi avut timp prea destul să o facă.

De douăzeci și două de zile, Președintele României ține presa în răspunsuri echivoce și glumițe scrâșnite.

Marțea trecută, în a treisprezecea zi de la publicarea motivației, la insistența jurnaliștilor, a declarat: „Și această săptămână este dedicată cititului”.

Am înțeles că ceea ce un specialist în drept constituțional pricepe instantaneu, unui nespecialist dornic să înțeleagă „ceva” îi ia câteva ore, poate câteva zile. Fie și o întreagă Săptămână a Lecturii, în cazul în care își permite luxul re-re-re-recitirii.

Dacă ar fi silabisit cele 133 de pagini, până acum tot ar fi scos-o la capăt.

Săptămâna Lecturii s-a încheiat. Președintele Klaus Iohannis a intrat senin în Săptămâna Sfidării.

Klaus Iohannis are ghinion și nu doar în a înțelege ce citește. La cinci zile după ce și-a anunțat candidatura pentru un al doilea mandat, ieri, și-a văzut partidul care i-a jurat credință (PNL) rostogolindu-se pe tobogan. Dacă liberalii n-au avut chef să convingă câțiva parlamentari oricând dispuși la tranzacții, cum vor putea să convingă un electorat că, de pildă, în Epoca Instantaneității, trebuie să voteze un președinte – cum să-i spun? – profund nepripit.

Nimeni nu se aștepta ca Moțiunea de Cenzură să doboare Guvernul Vasilica. Cu majoritatea pe care o are în Legislativ, numai Dragnea își poate dărâma guvernele. Dar ca pentru eșec să dai vina, ca un păcălici, la câteva ore după numărarea voturilor, pe… lipsa de responsabilitate a parlamentarilor PSD (Orban la RTV) e cea mai gogonată formă de orb(an)ire politică.

Nu știu dacă, până la sfârșitul lui 2019, după testul europarlamentarelor, partidul lui Ludovic Orban va mai avea abilități de locomotivă pentru Klaus Iohannis. Cred mai degrabă că se va transforma în samovar.

Detașat de România, exercitându-și misiunea (cum remarca perfect un comentator) „cu asistența ambasadelor”, Klaus Iohannis pare a fi mereu în urma timpului.
Dacă Președintele își închipuie că va pedala spre al doilea mandat cu societatea civilă, s-ar putea să aibă o cruntă dezamăgire. Minunile nu se întâmplă din cinci în cinci ani.