La ce ne folosește să tremurăm (nimic despre termoficare)

Trei foști camarazi de armată (un civil nu e altceva decât un militar în permisie, zice o veche vorbă de spirit israeliană) se întâlnesc în Mahane Yehuda, fabulosul shuk din Ierusalim, unde nu doar că te poți pierde, dar se întâmplă să regăsești ce nu mai sperai.

Acum bărbați în toată firea, cei trei schimbă o vorbă despre copii, ca niște respectați capi de familie, o dau și-n politică, cum se obișnuiește, iar înainte de a se despărți se laudă fiecare cu rabinul lui.

– Al meu, zice primul, e un sfânt. E zguduit de o credință atât de puternică, încât nu se poate opri din tremurat.

– Al meu, plusează al doilea, are atâta evlavie, încât tremură Dumnezeu în fața lui!

– Ce să zic? intervine al treilea. Fiecare dintre voi are un rabin de toată isprava. Al meu însă n-are egal. O vreme a tremurat și el, apoi a tremurat Cel de Sus, dar în cele din urmă, după o profundă chibzuință, L-a întrebat pe Dumnezeu: „La ce ne folosește să tremurăm?”