PNL-AT, PNL-CD, NPL, PL 93, PL, PLD, ați auzit de ele? Sunt mici formațiuni liberale, formate în ultimele două decenii, prin ruperea unor bucăți din PNL. În anii 90, sciziunile, certurile dintre aripile partidului erau la ordinea zilei, iar disputele pe sediu și mobilier erau atât de violente, încât, odată, sătulă, femeia de serviciu le-a calmat cu mătura. Prin comparație, divorțul lui Călin Popescu Tăriceanu de partidul al cărui membru este de 24 de ani s-a pronunțat elegant. Partidul liberal și reformator (PRL), pe care a anunțat că îl înființează, se înscrie însă perfect în lista abrevierilor pasagere de mai sus, născute din ego-ul umflat al unor lideri, dar sortite să moară mici.
Aspirând la, cum spunea, „ceva mai mult decât un post de parlamentar sau ministru” și știind bine că, atâta vreme cât la conducerea PNL se află cuplul Antonescu-Iohannis, ascensiunea sa politică este blocată, dl Tăriceanu s-a grăbit să-și caute fericirea lângă PSD, dorind să candideze la președinție, din partea acestuia și a sateliților săi. Cu o condiție însă, pusă de pesediști: fostul premier să aducă mai mulți parlamentari liberali cu el, treizeci ar fi fost cifra potrivită. Cu aceștia în majoritatea parlamentară, Victor Ponta ar fi guvernat confortabil și ar fi slăbit, totodată, PNL – trecut în opoziție – și autoritatea lui Crin Antonescu asupra partidului. Târgul a fost simplu, dar condiția, imposibil de îndeplinit. Dl Tăriceanu este, în continuare singur și visul său de mărire tot mai estompat, vicele Liviu Dragnea declarând că „USD nu face alianță cu o persoană fizică” și, la alegerile prezidențiale, va avea propriul ei candidat. Călin Popescu Tăriceanu și, odată cu el, alți doritori și-au primit lecția: la PSD, pomul cel lăudat, trebuie să se ducă cu sacul plin, dacă vor să li se ofere ceva.
Fie și-a supraestimat influența în partid, fie nu i-a luat corect pulsul, fie că a fost dezinformat cu privire la cota nemulțumirii interne față de președintele Crin Antonescu, cert este că dl Tăriceanu a greșit încercând să scindeze PNL. Un sigur parlamentar l-a urmat și, chiar dacă ar mai smulge doi, tot nu ar fi de ajuns. Face, totuși, eforturi disperate. Ieri, afirma că liberalii demisionari vor primi posturi în Guvernul Ponta III, iar astăzi, fiindcă foștii săi colegi nu s-au lăsat seduși de iluzii, chema alături de el pe oricine este tentat de o construcție politică nouă. Dacă nici acum nu vine nimeni, trebuie să-și pună măsuța la colț de stradă. PRL este chiar ultima carte pe care o joacă în politica românească, unde, dat fiind faptul că a fost ghidat de ambiții, fără un partid în spate e ca oricare, doar persoană fizică.