Lacrimile lui Obama pentru copiii morți
Preț de câteva secunde din declarația făcută după masacrul de la școala din Connecticut, Barack Obama a fost Primul Părinte. Impresionat de drama celor 20 de „copii frumoși” omorâți într-o clipă în sala de clasă și cu gândul la fetele lui, Obama a plâns. Cu vocea tremurândă, și-a șters lacrimile și a amintit că „nu e momentul să discutăm despre politici”. Cu aceste vorbe, s-a întors Președintele.
Columbine, Virginia Tech., Tucson, Aurora, Oregon, Wisconsin – după fiecare dintre aceste tragedii, a fost prea devreme pentru a discuta despre politicile privind controlul armelor. Mereu a fost prea devreme și, când nu a fost prea devreme, a fost prea târziu.
Acesta este, poate, unul dintre cele mai mari eșecuri ale lui Barack Obama. Când a candidat prima dată, le-a promis americanilor că va reintroduce legislația privind controlul armelor care a expirat în 2004. Lobbiștii au fost mai puternici și a dat repede înapoi. În campania din acest an, a evitat un răspuns pe această temă.
În baza imbatabilului amendament doi la Constituția SUA, s-a clădit o industrie de mii de miliarde de dolari, mai greu de atins decât industria medicală, și care a împrăștiat prin casele americane peste 300 de milioane de arme, Statele Unite având astfel cea mai mare rată a armelor pe cap de locuitor din lume.
Aceste arme provoacă 84 de morți pe zi și costuri pentru economia americană de 100 de miliarde de dolari pe an. Un atac armat cu victime multiple are loc la fiecare șase zile în America. Dintre toate orașele, Chicago, orașul lui Obama, este cel mai sângeros din acest punct de vedere. Peste 4.000 de tineri cu vârste de până la 21 de ani au fost împușcați aici în ultimii patru ani. În cazul orășelului din Connecticut, vorbim despre copii de grădiniță și școală primară, care au fost uciși atât de repede, încât nici nu au apucat să încerce să fugă din clasă. Printre armele care le-au pus capăt zilelor era și una semiautomată, la fel ca în cazul altor masacre anterioare (vezi Aurora).
Oricât de ad literam ar fi interpretat acest amendament din legea supremă a Statelor Unite, dreptul de a avea arme nu este, nu poate fi, mai important decât dreptul la viață (a celuilalt) – în acest caz, decât dreptul unui copil de a apuca să își trăiască viața.
Ca de obicei, însă, la nici câteva ore de la masacrul din Newtown, apărătorii armelor, cu ultra-conservatorul Rush Limbaugh pe post de înainte-mergător, avertizau publicul că stânga lipsită de scrupule va profita de emoția momentului pentru a redeschide subiectul controlului mai strict. De ce e mereu momentul să aperi armele, unele dintre ele demne de câmpul de luptă și aflate în mâinile unor persoane cu grave probleme psihice, dar nu e niciodată momentul să vorbești despre controlarea lor?
Un alt argument care era vehiculat pe bloguri și în presa americană imediat după atac este că statul Connecticut este unul dintre cele mai stricte în privința accesului la arme. Mai mult, atacatorul își obținuse toate armele legal, chiar dacă fratele lui le-a declarat polițiștilor că avea anumite boli sau tulburări psihice (informație neclară în primă fază). Acestea nu sunt decât argumente-bumerang. Ce spune despre situația armelor în SUA faptul că un astfel de atac a fost posibil într-unul dintre cele mai „stricte” state din federație?
De cealaltă parte a argumentului se află, ca și de altă dăți, primarul New York-ului, Michael Bloomberg, unul dintre cei mai mari susținători ai reformei accesului la arme.
Când a câștigat primul mandat, Barack Obama crease deja multe speranțe, unele complet nerealiste, în mintea americanilor. Reforma sănătății și cea a accesului la arme au fost două dintre ele. În cazul sănătății, nu a reușit cât a promis, dar a făcut, cu siguranță, mai mult decât oricare dintre predecesorii săi. În cazul celeilalte, nu a făcut nimic. Este marea „restanță” cu care își începe cel de-al doilea mandat.
Niciodată, însă, nu vor muri suficient de mulți copii pentru a fi „momentul” să iei mitraliera din mâna celui care susține că are nevoie de ea pentru autoapărare.